Whispers in the dark

Ecoul dorului Zburam timid, in surdina timpului, Fara durere, doar cu iubirea, Sub aripile albastre, si vremea, Venise sa gasesc un te iubesc, Printre norii vii ai sufletului omenesc. Si ma luptam cu vantul naprasnic, Ce incerca sa ma doboare, dar, Il biruiam doar inima pulsa pasnic, A tine. Si ce faptura a aerului ar, Fi putut sa ma opreasca cand, Eu ma apropiam de tine. Sangeram dragoste printre picaturi, Lipsindu-ma de lacrimi trecute. Nobilitatea vazduhului nastea Rasarite, Splendide caramizi, cortina Soarelui, Ce, cu grija, cu tandre raze,  Imi odihneau inima, spiritul, cum? Soptindu-mi mangaieri despre tine.  Fericire intensa simtit-am in sarutul, Oferit cand m-ai vazut, a mea iubire, Unica, angelica Elia, sublima, semne, Spre noi. Mi-am regasit sufletul, In ceea ce esti si ce oferi, sub stele, Mie, pelerinul inbujorat, care, Sincer, in eternitatea vie, te iubeste...

Mirul iubirii Te simt in toate chipurile fericite, Te vad in pulsul inimilor fermecate, Te aud in visele lucide ce-mi arata, Iubirea ce ti-o port, in suflet adunata. Ma prinzi in vatra florilor de mai, Ma musti de buzele sudate in placere, Ma chemi in valsul primaverii, Pasind in doi, cu sufletele, In Universul inimilor vii. Te surprind intr-o lacrima a Cerului, Ce-aduce fericirea elementara, Doamne! Cat de frumoasa esti, Venus a vietii, In labirintele dragostei croita, si vine, Timpul cu alai feeric, inchinat in fericire tie.  Ma las purtat de-un nor prin galaxii, Pierdute de Univers, copii rebeli ce, Doar iubesc ca mine, zambete divine, Sadite de pelerini angelici, fii Lui. Ma uit la tine, simt intensul noi, Si adorm cu fericirea in brate. 

Lira Amurgului Sunt flori de gheata la fereastra ochilor, Si se topesc, lasand stamine pe obraji, Iar eu graiesc cu suflul uitat al scrierilor, Mormanului din sine, adamicul viu Fiu.  Invataturi ilustre se-aprind in cruditati, Urnite-n catuse aprise de dor si reeducari, Jongland cu focul canonic ce spune:  "Trezeste-ti tortionarul caci mantuirea apune."  Timid, gonind in valea plangerii divine,  Ma las purtat de chinul nestiintei sure, Pentru-ca nu cunosc chipul Domnului, Si is prigonit de adormirea adevarului.  Totul se transforma, drum de caramida,  In ancestralul curatei ape de izvor,  Ce-mi hraneste sufletul, cu-o oda nuda, Lipsita de disparitati conflictuale, cu zor, Devin vesela unui vis ceresc.  Dar ma trezesc cu revelatia in brate, Ii inteleg valenta, o toleranta ce adie, Spre oceanul temerilor far' de Dumnezeu, Si plang in nestiinta timpului de inainte.  Noi, eu si Dumnezeu

Iubirea si ghioceii inimii  Dragostea este o drumetie a sufletului catre implinirea intregii fiinte, delicata si naturala atat in expresie cat si in esenta. Purtand in spate atingerea divinului imbujorat, ne odihnim in preajma inimii ce ne zambeste inapoi si cu o suplete a spiritului indraznim sa visam frumos. Vedem chipul, ce cu ochii ne mangaie tot ceea ce suntem, coboram intr-o tacere pe care doar subtila iubire o asculta. De multe ori suntem uimiti de metamorfoza prin care trupul si sufletul trece, si radem cand oglinda ne arata un zambet, doua imbracand ziua si noaptea. Simt cum acest sentiment se topeste in jurul meu, in mine si intreb cu sfiala Creatorul: cum sa dau jos voalul orbitor al lumii, pentru a croi dulceata implinirii? Cu aripile deschise larg, cu buzele soptind libertati alintate si cu trupul prins in armura celui mai nobil sentiment, ne avantam cu incredere in cel mai frumos dans. Ne uitam in ochii partenerului, ii tinem cu putere tandra mainile, talia si impr...

Note, stari si Dumnezeu P. Coelho - "Dumnezeu foloseste singuratatea ca sa ne invete convietuirea. Foloseste mania ca sa ne arate infinita valoare a pacii. Foloseste plictisul ca sa puna in evidenta insemnatatea aventurii si a renuntarii. Dumnezeu foloseste tacerea ca sa ne invete raspunderea pentru cuvintele noastre. Foloseste oboseala ca sa putem intelege valoarea trezirii din somn. Foloseste boala ca sa puna in evidenta binecuvantarea sanatatii. Dumnezeu foloseste focul ca sa ne dea invatatura despre apa. Foloseste pamantul ca sa intelegem valoarea aerului. Foloseste moartea ca sa ne arate importanta vietii." In clipe uitate si dezbinate de "profeti" falsi, incep sa imi pierd increderea in mareata putere pe care Dumnezeu o are si o ofera oamenilor chiar si celor care o merita. Sunt minute si ore marginite intr-un cub al singuratatii ce poarta sigiliul unei tristeti fara ecou, in orice colt al lumii sau al Universului. Aceste simptome ale singuratatii pres...

Lacrimi de inger Unde sunt lacrimile celor ce viseaza, Atunci cand seara moarte aievea contempleaza? Unde sunt lacrimile celor ce iubesc, Atunci cand doar furia exilului o mostenesc? Unde sunt lacrimile celor ce suspina, Atunci cand clipele durerii nu se mai termina? Unde sunt lacrimile celor ce ranesc, Atunci cand ignoranta devine lac diavolesc? Unde sunt lacrimile celor ce omoara, Atunci cand suflul inimilor brutal il fura? Unde sunt lacrimile carpite-n dezordine, Atunci cand ingerii canta despre pura mantuire? Unde sunt lacrimile celor ce hranesc ura, Atunci cand, cu chipul intunecat innebunesc? Unde sunt lacrimile ce dezrobesc, Atunci cand sufletul devine artagos cu viata? Unde sunt lacrimile cararilor ceresti, Atunci cand gropile deschid temeri fantastice? Unde sunt fii Titanilor, creatorii iluziilor sure,  Atunci cand murim mestecand crude "fructe"? Mereu, langa noi

Cuget, traire si Neamul! Sangele, paraul viselor mioritice, curge, In venele romanilor ce spera schimbarea, Spiritului mucegait de vise unse-n lenevie.  Crud destin ai, roman vestejit cu Doina, Mereu langa tine, gandind doar la moarte, Singura aparenta vie scapare. Bolovanii simplitatii grandomane cad, In prapastia goala a nesupunerii sociale. Unde e tarana mormintelor de jad? Uite-o in praful trecutului fara stare, Ce umbreste sufletul taranului din vale, Chiar si el... manjit de falsa pudoare.  Sub visele desarte de ieri, rugina apare:  O "natie" de sensibili arsi sub Soarele, Batjocoritor ce supune firi slabe, patate.  Mi se oglindeste chipul rumenit de vreme, Printre lacustele mostenitoare de regate, Personale si uzate, suverani peste durere... Batrani ne-am nascut toti.  

Zambet de afine Focul cristalelor din Amurg mangaie, Sufletul dorului, eternul calator pios, Ce-n robia zilelor de lacrimi stoarse, Croieste gardul fericirii lin sudate. Un tanar : Si ce daca te iubesc, inteleg, Cantecul inimii ce liber tot spune: "Asteapta-mi buzele, copile, In rasaritul iubirii ce-l culeg, Cand in dar de serii sublime, Devin haina sufletului din tine." O tanara : Adun clipele alintate de tine, Si pasesc in visele realitatii, Cu bunatatea inimii iubitoare, Fara pic de incertitudine, In ceea ce priveste, azi sau maine, Cat de mult te iubesc... Un batran :   Ma scald in lacrimile trecutului, Cand inima suspina o soapta, Si-mi pierd gandurile intr-o goana.  Imbratisat de fiorul neantului, Simt ca am trait fara pic de jena, Iubind o fata pentru tot restul vietii.  O batrana :   Te iubesc, de ce? Intreb inima mereu, Sa stiu cum Dumnezeu, Te-a creat atat de dulce, Fara clipe rupte-n lene, Un e...

Pacate indragostite Si mi-am ispasit pedeapsa, ani-n sir, Cu lanturile arzatoare sufocand pustiu, Secunde si minute pierdute-n drumul viu. De multe ori timpul ce tremurand il insir, In sufletul vast cu arama stravezie, Fiu, Al chinului pestrit, descopera praful. Dar am mers, la cununia viselor cu anii, Suplete doritoare de Amurg, ce oroare, Sa vad cum amintirile devin gutui ruginite, Aruncandu-ma in derizoriul nefirescului. Ploua acum cu lacrimi rusinoase si rupte, Din grota unui fir de nuci atent sfaramate. Se simte in culoarea aerului, iubire! Uite-ma in fiecare zambet cum zbor, Pacataind trist in flori presate cu dor, Si te iubesc, si te doresc, si te ador! Dar, poet fiind, tac, cu bandaje ude, Peste chipul surd al focurilor indragostite.

Revolutia inimilor  La marginea unei robii ce s-a intins pe o plasa ireala de ani tristi si incruntati, lanturile incep sa se franga iar cel ce odata se multumea cu o gura de apa pentru a-si potoli setea descopera ca are o voce. Un drum prea lung, o cascada de acceptari tacite si pasivitate mioritica ce a ajuns la un capat fizic nociv. Graiul romanilor din ultimele zile afiseaza o dorinta onesta exprimata intr-un singur cuvant: libertate. Majoritatea doleantelor se rezuma la aceasta esenta, dorinta de a fi liber in diverse nivele ale socialului, economicului si chiar spiritualului. Sunt trei dimensiuni unde romanul se sufoca si nu-si gaseste pulsul oricat de mult ar incerca. Sa fii un exponent al normalului, un fiu intr-o familie medie poarta o anatema apasatoare ce limiteaza crunt eventuale perspective ce ar putea cladi un viitor decent. Traim din nefericire intr-o tara tiranico-slugarnica, cu o structura bine definita, cu iluzii de oamenii mici care mentin fiecare firicel de i...

Nero, iubeste. Si ma pierdeam intrebator in tine, fara busola ci doar cu o lumina lina, Nascuta din zambetul tau, iubire, ce mangaie fiecare particica din mine.. Si ma uitam infuriat spre pelerinul, Din sufletul care respira o amintire. Se simt flacarile pasiunii in zare, Ce mangaie privirea calda, destul! A unui vesnic indragostit... Si ma furisam in Raiul zambetelor, Sperand sa ating aripile ingerilor. Timid, copil al nevazutelor imbratisari, Cobor valea plangerii spre vii dari, Ce ma "obliga" sa ofer iubire. Si am baut licoarea vietii cu pasiune, Din cupa unor buze moi, o, Venus.. Dispare durerea, fiinta suferintei piere, Tabula rasa..nestingherita cu dus-intors, Dragostea biruie Timpul. sarut, peceta inimii

Temnita lui Tepes Inimi frante suspina-n frigul democratiei, Iar romanii construiesc vise ingenuncheate, De purtatorii coruptiei atent croite, Si tradatori, ai tricolorului-parinte. In zorii trecutului, morminte se clatina, Indolenta politicienilor orbi nu se dezminte, E timpul ca fragezimea tanara sa vina, Langa statuiile marilor romani: sa lupte! Mi-e teama tata, mi-e frica mama, Azi merg sa lupt pentru libertate, Cu inima impartasita de-o tara, Ce sangereaza lacrimi si durere. Si ei minciuni aduc in fata onestitatii, Lumina suspina, cadem in ignoranta... Ingerii sunt langa noi, protectia ii deplina, Intr-un suflu, vom ajuta ranitul Bucuresti.

Umbra sinelui Pe ruinele sufletului merg orbeste, Schiopatand indoieli la fiecare pas. Cu ploapele de plumb sunt ars, De-un ciob de Iad, hot ce rugineste. In bruma lacrimilor schinjuite de zori, Ma-nec taiat la maini, in sange-siroaie, Curgand ca Dunarea si imitand ploi, Lasandu-ma rece, spre-o moarte greoaie. Ars pe rugul viselor desarte si crunte, Croite-n deradere umbra sinelui frant, Eu, cel ce trec in somnul izgonit, sunt, Rupt de sperantele ce odata aveau putere. Blestemat de-un demiurg sadic devreme, Sa port in ochi, suspine cu lacrimi negre. De azi pana-n vecie, groaza dorului de Rai, Ingroapa iubirea peticind o ura vie, cu alai. Ce-a mai ramas? Acum cand totul devine, Praful din codru, fara lupi sau scanduri fine, Care s-aduca hrana inimii ce respira durere, Mostenita in ore tarzii, secunde fara serie...

Dumnezeul zorilor Lacrimi din lacate se scurg, graind nemurire, Dezrobind vinovatia de a-L ucide pe Iisus, iar. Crucea se frange-n valul credintei ce piere, Cu palcuri virgine drept martori arsi pe jar. Toropit de mila si indurare, Dumnezeu atinge, Inimile, celor ce salasluiesc in haurile goale. Din roba cimitirelor, rasar ghioceii inocentei, Mirosind a mantuire si cladind lumina vietii. Tatal vietatiilor, Pastorul pajistilor stelare, Coboara indulcind, prin roua nevazuta a firii, Destine nemarginite. Iarta-le pulsul ochilor uzi, Ce inchinati pamantului nu vad calea din zare! Din Ceruri, ingerii se scalda-n flote muzicale, Jalind esecul de a fi... pazitorii unor morminte. Scena meditativa a omului ratacitor, asteapta, Mana Domnului, prin cuvinte iar, sa recladeasca.

Drumul virgin Sarmane suflet, cauta ciobul de Iad,  Arunca-i pulberea amara ce doare, In horele false, de om dezmierdate.  In lacrima de seara, Sfintii reinviu, Miscand cu slava Domnului,  Suferinta omului nebun.  Pustiule, trezeste-te din somn, Lasa deoparte chinul-maracine, Ce ramane, mucegait in tine.  Trezit in groapa, as vrea sa simt, Raceala ploapelor de Amurg, Stiind cert ca am murit.  Ferice inima! adu al tau alai in vale, Sa vezi lacrimile din noua mare, Ce involburate plang de jale.  Destrama tu, destin nedrept si viu, Castelul in ruine, ce ma tulbura, Lasand in libertate doar fum si paie.  Si Doamne, dezleaga lacatul strans, In jurul unui suflet tanar fara apa, Care suspina zilnic dupa mantuire. Infratit cu straja ranilor-Luceafar, Aici, viata o scurtez, visand avere, Iubit si nedorind sa las mostenire,  Lacrimi si durere... un drum spre..?..

Vieti apuse "...si mi-am vazut reflectia in lacul dorintelor fara fund, pierdut fiind in glasul care ma striga de pe celalalt tarm cu suava alinare in fiecare puls vocal. Valurile graiului se miscau mirific, ocolind raceala serii si bruma imanentei dimineti. Zorii ma lasau stupefiat in al meu maraton, fara indoiala si spalat cu atentie de lacrimile de ieri. Cu indrazneala unui batran calit in focul vietii, m-am dezbracat de rugina sufletului, de rautate, de sentimente malitioase si am intrat in "oglinda" cerului instelat, sperand poate sa fiu botezat de Natura etern-atoateziditoare. Vedeam in spectacolul oferit de ganduri intense, o emotie pura si puternica cum se strecura cu o naturalete angelica, dezmierdand visele atat de mult pretuite de mine. Clinchetul linistii suave ma mangaia si precum un virgin colt de Rai, fiecare clipa alunga cioburile Iadului, impregnante dureros pe spatele biciuit de impulsive comportamente. Un lac de suspine si iubiri, o vesnicie imparta...

Masti de carnaval II - Secretul din noapte "-Intr-o seara de ingeri fin mangaiata, Sub zumzetul unor crengi vii, ce clar, Eliberau curajul Lunii, pur margaritar, Domnita mi-a oferit fara sa-mi spuna, Intr-o cascada de clipe eterne: un sarut. -Paleam in fata frumusetii ei dar visam, O realitate rupta-n nepretioase alintari, Eu, strajerul unei inimi ce canta in zari, Sa fiu atins de inocenta unor buze moi. -Uf, de mi-aduc si acum aminte, doare, In bruma noptii, de langa vocea sarutului, Ea a fugit...in dorul grijilor sudate-n stele, Si m-a lasat pierdut in farmecul gandului, Ce tot soptea" "fugi, fugi dupa ea..." M-am ridicat, lasand in urma umbra rocii, Perna naturii dureroasa si am indraznit, Sa incurajez batranul care planta o ruga sortii. Miscat de povestea lui, lacrimi curgeau, Pe obrajii ce incatusau intrebarile ce adormeau. -Iubirea te-a atins, cantecul boltii stelare, Ecoul sufletelor de miaza-noapte a rasarit, In fiinta tineretii ta...

Masti de carnaval Am intalnit odata un om batran... Venea, obosit, dupa un drum lung, Cu o privire nemaintalnita, ca de nebun, Pasind spre mine, cu lacrimi curgand.  -Tanar fecior, asculta a mea poveste, Fii pentru o clipa al meu baiat, te rog,  Caci inima m-apasa si tare ma doare, Nimeni sa nu afle talcul vietii unui firav orb.  -Aseaza-te pe temelia unei iubiri pierdute, Imprumuta-mi a ta ascultare si invata, Din amintirile unor buze de timp ferecate, Simtand intelepciunea dintr-o trecuta inima.  Cu mila-n suflet m-am lasat pe spate, Cerul zambind in clar albastru de mai,. Ochii piosi si doritori, zarind un alai, Fura bughetul mosului, de sentimente apuse.  -Sunt langa tine bunicule, ruga e mica, Am sa fiu precum o stea in noapte, Mereu vazand si ascultand langa Luna, Of-ul muritorilor trecuti prin a vietii sete.  -Copile drag, timp de doua decenii, plang, Sufletul il trag precum o ancora cosmar, In tundra noptii, incolacita c...

Pelerinul - partea I - Pe campul verde, acoperit de spuma marii inflacarate, apare in straie vechi si ponosite, un tanar. Mergand agale, fara cal sau pic de indrumare, cu ochii intrezarind drumul, pelerinul paseste-n libertate. Cu gustul pacii in suflet, cu inima pierduta-n viata anterioara, se uita atent spre cer, graind solemn.  -O, Domne, vezi tu oare maretia a ce Cuvantul tau a creat? -Simti tu cat de mult noi oamenii ne-am instrainat de Tine? Mergand fara gandul spre multumire, uitand de mantuire, Pierduti sub lupa ta divina, uitati de chinul increat.  -Tu stii, cantecul fiecarei inimii, ce se zbate, Vacarmul dureros al unei despartiri, iubiri pierdute, Si suferinta ce i-a nastere, si vidul ce apare,  Cand banii se transforma in religie iar Chipul tau dispare... Raspunsul dinspre norii indurerati intarzie, iar micul tanar spre asfintit porneste. Sufletul se transforma-n felinar ceresc, far de cusur, marcand intrarea in taramul Domnului. Vantul ...

Apocalipsa lui Ares  Asfintitul urla-n departari sublim croite, Si indrazeste sa blesteme orele trecute, Fara sa coboare in marea zambetelor ude. Norii se-aduna cu-o furie nemuritoare, Pregatiti de cea mai dureroasa incercare, Sa planga pentru omul care zilnic moare. Tronul pierdut suspina in savoarea serii, In lipsa adevarului se teme, varsa doruri, Dupa un timp sadit de comori moralizatoare. Din umbra celor ce s-arata in furtuna, ele, Maicutele uitate, Natura si eterna Zare, Cu o sfiala cutremuratoare ating vacarmul. Cerul patat de fulgere oarbe, vorbeste lor, Tarfelor ude si acolitilor desfranati, barbatii, Cu glas angelic, in zarile albastre se aude-n cor: "-Ce gust sortit esecului aveti oameni putrezi, Stiam de golul ce va macina sufletul orb, Acum a voastra suferinta se termina, dormiti." Un lup atemporal, croit de o straveche arta, Apare cu noblete dupa o roca vie, insangerata, Purtand in jurul gatului o inima batand ce canta., In orizontul pe...

Amara Romanie, dormi... Vedeam atat de clar printre lacrimi bocitoare, O umbra sufocata de propria reflectie, Fara scapare, moarta-n vise, vie-n tradare, A prostimii Romanie ce necesita o corectie. De ar veni sa vada Tepes, fiul Furtunii sure, Cortina mincinoasa a societatii medievale, Ce mangaie acum tinerii muritori de foame, Si rugineste un trecut maret, ar plange in zare... Canioane depravate si fire despicate-n neant, Respira adanc in sufletul celor ce erau romani, Acum doar chiulangii ai vietii, socate molii, Mancand cu indiferenta din spiritul posteritatii. O preacurvie incisiva devine mama tinerilor, Ce la lumina Luceafarului rusinat, dezamagit, Bucata cu bucata isi vand sufletele si subit, Devin in laserele unor cluburi, raia mediocritatilor. Unde esti Romanie? Dezveleste-ti in praf trupul, Arata lumii cancerul ce te omoara, plangi! In roua viselor desarte, coruptia iti roade chipul, Lasandu-te singura, indurerata, maica nimanui...

Zorii, via si Apusul Au inmugurit aievea gandurile, Mangaind radacinile Apusului, Fara chinul ce strange randurile, Si picteaza surasul Creatorului.  Zorii aduc intr-o desaga delire, Netarmuite, nelimitate in dor sasiu, Ce moare azi, reintinerind maine, Surpand din temelii Timpul viu.  Batranii adolescenti, pelerini absenti, Coboara, trena adevarului, ce jale! Acum, cand rocile pasesc in zare, Sa fii incorsetat de teama si sudoare.  In via strugurilor de cristaline lacrimi, Adam tese pacate, Eva naste iluzii, Iar vantul adie, frunzele fug de zor, Mostenind oroarea amintirilor ce dor.  D.I.T