Gradina demonilor orbi

Gradina demonilor orbi

In coltul vrajilor apuse sta ura renascuta,
Cu frica sumelor demente; diavolii canta, 
Despre soborul suferintei, rece si fulguita,
De durere sufocata in chinul umbrelor vii. 


Un mic si intunecat adept al noptii,
Paseste-n mazga Mortii-rasare si subit,
Isi drege pulsul vocii urland pustiului, 
Dezamagirea stransa de-a lungul vietii. 


-De ce tu vid al cariei impulsiv-sobre,
Sa vii azi, intr-o mocirla sufleteasca,
Luandu-mi sangele din ochi, si-n lene,
Lasand in loc, un put de vise inecate?


O liniste, cu miros de rautate crunta,
Suprima glasul vapaii de Iad regurgitata,
Si intr-o clipa uitata, aprinde Focul-Abate,
Dezvirginand altarul promisiunilor desarte. 





Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea