Note, stari si nevroza

Note, stari si nevroza


3 Decembrie


"...Mi-am inchinat voiosia unui senil copil al muncii si am pierdut intaietatea in ceea ce inseamna viata. Devreme, sub umbra timida a unor trandafiri amenintati de frig, ma scald in roua diminetii fara de mine. Unde sa fie maracinii franti ai serii? Unde sa fie alter-ego-ul renascut de moarte? Unde sa fie timpul mormintelor reci? Unde e omul cand sufletul ii putred si vechi? Acolo unde eternitatea intra prin efractie si sugruma vidul, ultima destinatie. Arbitrul nu e neutru, tine mereu cu tabara adversa. De ce? Pentru-ca "meciul" e aranjat iar sangele ce curge devine crusta hranitoare a somnului vesnic. Neintelegerea persista, in tonalitatea mincinoasa a firului depersonificat, fara vointa, fara cadenta, fara libertate doar constrangere in Apus. Candva sunetul prafului de arama linistea insecuritatea vietatiilor din jur, azi, in ajunul celor nenumite, esenta diabolica a umanitatii devine un crater adanc, al carui fund contine tepi manjiti de suflete pierdute. 
In graba pacatului disper,
Cu vii destine rumenite,
Iar cazanului negru ii cer, 
Clementa...
Hazardul m-a ales sa fiintez institutia colosului purificator, puntea catre realitatea respinsa de superficialite, de ruginitul gand al egoismului uman. Nu voi reusi, sunt mult prea mic, insignifiant in marele design. Am vazut azi umbre, erau mari si fara chip, cu glas asurzitor si ochi desprinsi in mii de vii tentacule.  Ma tem ca susoteau prea tare. Ma tem ca le-am auzit prea clar si ma tem ca m-au vazut. Ce straniu sentiment cu aburii unui cosmar maladiv. Cuvinte ce atarna de un potir al exclusivitatii (adevarul) incearca sa supravietuiasca, in ciuda coloanei de neobrazate minciuni. Apoi urna in care cenusa mea va fi depusa as vrea sa fie dusa de acele umbre zarite in minutele unei dupa-amiezi fugitive pe malul unui furios vulcan si cu putere sa fie aruncata in lava lui, saliva Mamei Geea. Am sa las moartea insarcinata cu a mea ura nestavilita, capabila de atrocitati lirice fara egal. Totusi, vie este faptura care scrie, simte si aude sunete triste, conflictuale, renegate. 
Coasa a taiat din mine carnea,
Ura a furat cu gratie sufletul,
Punand in loc suspect setea,
De praful mortificator dar nul.
Oare?


Dialog III. 
"- Cu buzele companie, raman fara glas...
- De ce esti trist?
- Cu inima obosita raman fara puls...
- De ce nu razi?
- Cu gandul ca te mangaie alte maini suspin...
- De ce nu simti fericirea?
- Cu sufletul sfaramat ma inec in vise...
- Ce luna ametita-n placere..
- Cu ochii inchisi mi-e dor...
- Dor, de ieri, de noi?..
- Nu am uitat, cum as putea?...
- Timpul, unde e timpul?..
- Al tau sarut mi-e intiparit in trup, in sange...
- Pietre si frante ramurele atarna greu..
- Nu e tarziu...
- Nu, dar nici devreme...
- Acum, unde plasam iubirea?... 
James and Emma..."

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Imagine
D inspre corida emoţiilor supuse inimii, deschid fereastra fericirii și respir adānc cununia sufletului cu gāndul blānd al iubirii. Mă intreb, in timp ce lacrimi de bucurie imi curg pe obrajii imbujoraţi, de ce a trebuit să simt fiecare picătură din ploaia suferinţei pentru a putea privi cu incredere la ceea ce o simplă māngāiere poate aduce in pragul timpuriu al vieţii, dragostea. M-am oprit pentru cāteva secunde in mijlocul grădinii sufocante ale unui oraș ruginit, trist și pierdut deoarece am văzut un lucru miraculos.  Ce poţi privi in agresivul port de suflete, inafară de un vast și mocirlos intuneric? Pānă in acest moment, am simţit un alint spiritual legat de o "creatură" sinceră ce a luat naștere in interiorul meu, iubirea de viaţă, de lumină, de profunzimea celor ce nu se văd dar pătrund in adāncul inimii. Din pietrele groase ale dezamăgirilor, din groapa superficială a indiferenţei și din brutul prim ignorant al urātului cāteodată sădim o mică sămānţă de...
Citiți mai multe

Hold on: smile

Imagine
We are the same, A whole in a smile, Discovered with joy Time after time… Think about love, Set in beautiful touches, And you shall rejoice, Every single morning. Do you know serenity divine, Hidden in people’s eyes? Of course you do, How silly me, To ask such rubbish questions. My dearest heart, Keep beating on, For you’re the breath That keeps me going! Smile in your own way, Kiss only in ours, For life is a blessing, Best not ignore it. 
Citiți mai multe

Gând și negând: privim liberi lumea

Imagine
Din gustul fin al mortificării zilnice, ne ţesem pânza de gânduri despre ceea ce putem întâlni într-un moment conştient sau rupt din aburii neantului provocator. Confictul cu sinele devine evident, mai ales în condiţiile în care omul are tendinţa de a se cufunda într-un perimetru emoţional şi corporal de mici dimensiuni. Revirimentul gândirii suspină la întâlnirea cu mentalitatea restrictiv recent dezvoltată de sistemul nervos uman. Fiecare devreme devine o întarziere aprinsă intr-un foc de scuze, griji și ulterior dacă starea persistă în depresie. A devenit greu să gândeşti clar şi fără părtinire. Cine a schimbat macazul? Se pare că intelectualii au sesizat că structurarea unui gând ce-şi are obârșia în originalitate devine motiv de suspiciune. Ȋn trecutul îndepărtat să pui la îndoială afirmaţiile sau şirul logic de idei al unei persoane era considerat un lucru de o nobleţe intelectuală înălţătoare, acum iţi sunt chestionate motivele ulterioare prin contra argumentele pe ca...
Citiți mai multe