Totul sau nimic?


Totul sau nimic?

Şi n-am mașină strălucitoare sau acea
Vilă cu extinsă de aur podea,
Dar am un suflet clădit ușor,
Intr-o viaţă-iubire vie nu de décor.

Şi n-am pantaloni galbeni sau acei
Ochelari purtaţi de zor, chiar de norii
Grăiesc lumii furtună și grele tunete,
Dar am inima croită-n vise măreţe,
Pironite intr-o darnică și mult iubită,
Realitate…

Şi n-am părul strălucind a derādere,
Sau pantofii pregătiţi de slinosul uzual,
Ci am două māini muncite și-o minte,
Ce crează lumi și nemuritoare cuvinte.
Iar cei ce cred că viaţa-i o drumeţie,
Sunt triști, chiar de alcoolul nu lipsește,
Duhnind a zāmbete atāt de superficiale,
Căci iubirea lor pentru aceste clipe,
Nu are obārșie in inimi oneste…

Așa mă intreb in zile negre,
Sau nopţi păzite de singurătate,
Oare am nimic sau totul?
Dilema ochilor ce văd dragoste,
Acolo unde alţi simt goliciune…
Şi mă-nchin cu smerenie in pragul
Dumnezeirii terestre, cu frică și durere,
Cu pală suferinţă și-a lor antiteză,
Propriei simplităţi ce timid mă renaște.
Totul sau nimic?


Iubesc și trăiesc după inimi de ceresc-pluș,
Care cānd se văd, iși fac un vast Univers,
Al celor plăcute, dulci sentimente,
Fără grosolănia comunelor intāmplări,
Dānd libertate unor dragi buze,
Ce-și șoptesc reciproc cu sărutări;
te iubesc,
Aici, acolo, aproape sau departe.
Un gand


Fundalul emotilor clare,
Se-erijeaza printre coline de iubire,
Si uite cum rasare,
Soarele cu zambete cadou.

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a