Totul sau nimic?
Totul sau nimic?
Şi n-am mașină strălucitoare sau acea
Vilă cu extinsă
de aur podea,
Dar am un suflet clădit
ușor,
Intr-o viaţă-iubire vie nu de décor.
Şi n-am pantaloni galbeni sau
acei
Ochelari purtaţi
de zor, chiar de norii
Grăiesc lumii furtună și
grele tunete,
Dar am inima croită-n
vise măreţe,
Pironite intr-o darnică și
mult iubită,
Realitate…
Şi n-am părul
strălucind
a derādere,
Sau pantofii pregătiţi
de slinosul uzual,
Ci am două māini muncite și-o
minte,
Ce crează lumi și nemuritoare cuvinte.
Iar cei ce cred că
viaţa-i
o drumeţie,
Sunt triști, chiar de alcoolul nu lipsește,
Duhnind a zāmbete
atāt
de superficiale,
Căci iubirea lor pentru aceste clipe,
Nu are obārșie in inimi oneste…
Așa mă intreb in zile negre,
Sau nopţi păzite de singurătate,
Oare am nimic sau totul?
Dilema ochilor ce văd
dragoste,
Acolo unde alţi
simt goliciune…
Şi mă-nchin cu smerenie in pragul
Dumnezeirii terestre, cu frică și
durere,
Cu pală suferinţă și-a
lor antiteză,
Propriei simplităţi
ce timid mă
renaște.
Totul sau nimic?
Iubesc și trăiesc după
inimi de ceresc-pluș,
Care cānd se văd, iși fac un vast Univers,
Al celor plăcute,
dulci sentimente,
Fără grosolănia comunelor intāmplări,
Dānd libertate unor dragi buze,
Ce-și șoptesc reciproc cu sărutări;
te iubesc,
Aici, acolo, aproape sau departe.
Un gand |
Fundalul emotilor clare,
Se-erijeaza printre coline de iubire,
Si uite cum rasare,
Soarele cu zambete cadou.