Note, stari si Lumina

Note, stari si Lumina

Pe un camp intunecat ce aparent ducea spre nicaieri, iaca am ajuns la Ciorbesti, la o aruncatura de bat de maretul Iasi. Fiind seara Invierii Domnului, am ales sa primesc Lumina sfanta dintr-un loc neobisnuit si necunoscut. Am plecat cu indoiala si pe masura ce imprevizibilul isi arata coltii, incepeam sa regret decizia mea. Vremea nefasta isi lasase amprenta asupra pamantului ce devenise noroios si artagos cu adidasii din picioarele mele. Mi-am tinut echilibrul cu greu si printr-o minune nu am alunecat sau pasit intr-o groapa umpluta cu discretie ardeleneasca cu apa. Micuta bisericuta, cu o istorie impresionanta pentru ale sale dimensiuni reduse (ctitorie oficiala 1805 si dovezi arheologice de preexistenta in jurul anilor 1500), se arata in clocot de voci si miros de tamaie. Urma sa fac ceva total strain mie, sa asist la slujba si implicit sa iau Lumina din altarul Bisericii. Eram in locul cel mai intim a ceea ce inseamna credinta institutionalizata si ma miram caci nu credeam ca am voie sa fiu alaturi de parinte in timpul Cuvantului rostit. O surpriza placuta ce am impartasit-o cu cea aproape de inima mea mai spre amurgul serii. Oameni de conditie umila ascultau cu atentie slujba si priveau cu speranta in ochi, lumina ce urma sa o primeasca. Totul parea ireal. De ce? Din spatele cortinei peisajul ce se arata la orizontul retinei este extrem de clar si astfel am avut oportunitatea sa vad batrani, tineri de la tara cum isi puneau increderea in fiecare cuvant al parintelui. 

Cu o lumanare in mana si cu o flacara ce ardea intens in sufletul meu ascultam cu atentie cantecele slujbei (nu de cea mai buna calitate caci ajutorul parintelui avea o voce tocita, obosita, trecuta prin multe dar nu prin ale cantatului) si ma pierdeam in ganduri despre Dumnezeu, locul meu pe acest pamant si a mea destinatie. Mintea se zbatea, inima pulsa imitand parca lupta luminii pentru supravietuire si linistea lipsea. Ulterior, mi-am revenit caci pentru cateva secunde bune patru cinci picaturi de ceara au ales sa ma trezeasca din coma treaza ce ma invaluia. Cand preotul si cei din biserica au iesit sa de-a ocolul de trei ori (care nici acum nu am aflat ce simbolizeaza) m-am pironit la usa nou restaurata si priveam cum in golul cerului doar cateva lumini se mai intretineau cu imprejurimile. Dupa o mica sceneta de teatru in care parintele batea la usa Bisericii precum Iisus la portile Iadului ne-am regasit toti inauntru urmand a parcurge ultima suta de metri din singura slujba de Inviere la care am asistat mai mult decat "da-mi lumina si hai acasa". Partea plictisitoare s-a scurs relativ rapid si ma regaseam in masina lui Popica, gandindu-ma ce voi face acasa. Una peste alta o seara frumoasa, pe care o voi tine minte caci mi-a oferit o intruziune in inima satului, mijlocul naturii, refugiul fata de orasul ruginit si o mult dorita "drumetie". 

Ziua de maine va fi asa cum probabil nu voi ghici niciodata, sper decat sa poarte hramul Binelui. As dori totusi ca acesti nori sa dispara si soarele sa alunge ploaia. Cine stie, poate ca lacrimile Domnului mi-a spalat fruntea si eu ma gandeam ca sunt picaturi obisnuite de apa...Un moment deosebit, in ciuda circumstantelor nefavorabile. Chiar de acum sunt singur si contemplez doua ore din a mea viata, nu pot spune decat ca ma bucur de minutele pierdute in compania Domnului, chiar de a fost intr-o bisericuta veche, de sat, alaturi de cei umili material dar bogati spiritual. M-am gandit tare mult la acest aspect si cred ca se cuvine ca uneori sa le recunoastem meritul acestor oameni de a-si pune intreaga speranta in Dumnezeu chiar de in mare masura ei nu cunosc ceea ce preotul predica. In opinia mea umila cred ca aceasta este credinta pura, incipienta, instinctiva a omului. (ca era un tuciuriu, nu stiu daca tigan, oricum mai brunet asa, ce facea bascalie astfel incercand sa intre in gratiile unei consatene, facand galagie..asta nu ma mira, doar suntem in Romania, unde indecenta, nesimtirea si grosalania isi fac de cap.) - o scurta paranteza. 

Va urez din toata inima un Paste Fericit, alaturi de cei dragi. Va doresc tot binele din lume si putere de lucru. Lumina sa fie ghidul vostru spre fericirea pe acest pamant dar si pe taramul celor eterne. 
Hristos a Inviat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO