Ascultă-mi vocea


Ascultă-mi vocea

Cum aș putea in zile albastre,
Senine și iubite de fine zāmbete,
Să te fac să simţi cāt te iubesc,
Şi cum niciodată, oricānd, oriunde,
nu aș face nimic să te rănesc?

Cum aș putea,
Să te fac să-mi vezi inima,
Să-i simţi pulsul cum desenează,
O afecţiune la origine divină,
Tămăduitoare și dragă,
Sufletului cāndva indurerat?

Cum aș putea,
să te fac să inţelegi durerea,
Ce-o simt atunci cānd nu mă lași,
Să te dezmierd cu iubirea,
Zilnic ce-o simt in orele vieţii?

Nu știu care-i reţeta sau planul,
Acela destinat s-aducă răspunsuri…
Iţi spun decāt că te iubesc și zi
De zi, oriunde ai fi,
Aproape de inimă prin șoapte vii,
Să-ţi fiu, cu drag sufletesc,
alături...

smile



Postări populare de pe acest blog

Smile

Imagine
Smile When your lips whisper, In warm silence my name, I smile. When your hands hold, In soothing embrace, My body, my love, I smile.  But when you smile, My heart begins to write, Poems, songs and endless stories of happiness divine. When your eyes look at me, My very soul drowns in joy, For in a second I smile. When your body embraces mine, Fear starts to fill my essence, For in minutes you’ll escape, Leaving me with a smile. But when you smile with love, I smile back and slowly, The stars form thy name, with an “I” and love near by. My blessing, my comfort, you should know by now that I cherish your smile while I love your heart with each passing day slightly more.
Citiți mai multe

Frunza de artar, partea a II a

Frunza de arţar, partea a-II-a „-Dragule, intenţia ta izvorăreşte dintr-o căldură nobilă şi totodată copilărească. Trebuie să intelegi că momentul ales de tine este foarte bun insă dificultăţiile şi greutăţiile vor fi multe, iar una din ele deja s-a incolăcit timid in mintea ta. Stii despre ce vorbesc, indoială, o da, ea. Creatură insipidă, creionată atent de cel ce mai imi rupe din rădăcini pentru a mă impiedica să ajung la apă. De ce crezi că m-am decis să iţi vorbesc? Noi nu vorbim cu voi, umanii, deoarece prerogativele voastre distructive neliniştesc calmul cosmic, general valabil de milioane de ani. Dar voi sunteţi mult prea orbi inc ȃ t să il simţiţi. Totuşi vroiam să te ajut, copil drag sufletului meu, delirul şi nerăbdarea ta imi provoacă o amărăciune teribilă, impărtăşita de altfel şi de restul fraţilor mei, mici sau mari. Incepe moşul, arţarul, fumeg ȃ nd a inţeleciune atemporală şi invit ȃ ndu-l pe mai delicatul interlocutor să se aşeze pe o rădăcină special scoasă din
Citiți mai multe