Inima calda

Inimă caldă

Inimă, cāntec mlădios de iubire,

De ai şti cāt de luminos,

Ti-e Raiul, adus

Uşor in fiecare imbrăţişare,

Ce mi-o oferi.

Inimă, drum regal spre māntuire,

Presară tu peste ale mele buze,

Vise măritate cu o realitate dulce,

Simţind in doi tandre dezmierdări.

Inimă, priveşte in oglinda Lunii,

Seară de seară, mă vei vedea,

Acolo sus, mereu soptindu-ţi:

„Iţi sunt alături, mereu aproape,

Mereu iubindu-te,

Mereu al tău...”

Inimă, sărutul de mi-l oferi,

Croieşti haina făr’ de sfārşit.

Şi-n capătul aşteptării lui,

Scriu in stele versuri-mărgărit,

Menite,

Să devină lanţ cu medalion iubit,

La gātul tău gingaş poposit.

Mai rămāi o vreme,

O viaţă şi incă pe atāt,

Aici, lāngă focul iubirii;

Tu, inimă dragă, aşterne,

Sărutări cu gust de miere,

Intr-o incleştare,

Pe ale noastre buze,

Şi,

Astfel, sufletele,

Ni le vom incălzi,

Cu dragoste...