Fără tine
Fără
tine
Oglinda mi-adus in
zorii dimineţii,
Chipul veștejit
de zile fără tine,
Iar pulsul fără somn
minţea prin vene,
Că ochii ar avea
glas fără tine.
Ore de carton
se-neacă in apa firii,
Ce-mi cutremură
trupul fără tine.
O vreme de dor sădită
de jale,
M-adoarme cānd simt
viaţa făr’ de tine.
Atāt amar se-adună,
buruieni-cruce,
Se ridică-n sufletul
năpăstuit fără tine.
Atāt de luminous devine
frunzișul
inimii,
Cānd vei veni cu un sărut
și-o
imbrăţișare,
Atunci lumea va fi
frumoasă; vei fi cu mine.
Şi voi, salcii
bocitoare, după bătălii
Cu timpul, de ce nu
vreţi, nu indrăzniţi,
Să faceţi din
lacrimi o uitată amintire?
Mormāntul lui, al
nimănui se surpă…
Al cui? Al suferinţei-cavaler
de stāncă,
Ce se-ntrecea cu
durerea din mine,
Cānd prin codrul vieţii
mă pierdeam fără tine.
Şi toate au rămas sclipiri furate,
De stele rătăcitoare
ce-și
duc bagajul,
Spre tine, spre noi,
spre o dulce iubire.
Chiar de-mi fuge
sufletul fără recul,
Prin Universul celor
apuse și
renăscute,
Ce frumos și
ce splendoare,
Acolo lāngă buzele
tale,
Adevăr ce printre
picături mă face,
Să pun o singură
intrebare:
Cum de-am trăit atāta
vreme,
fără tine..
 |
| doar, te iubesc |
