Crucea Fiului

Crucea Fiului

"Aici pe lemnul păcatelor,

Doamne, Tată, a toate Creator,

Māngāie fii Tăi ce mă hulesc,

Şi iartă-i că nu știu ce fac,

Iar fără māntuire ii dor,

Sufletele goale…

Cuiele se imping in piele,

Rugina fricii ușor se imprăștie,

In trupul uzat, inchisoarea luminii,

Sceptrul Impărăţiei de Apoi,

Dar planul se dezvăluie,

Iadul așteaptă in voie,

Să duc făclia māntuirii,

Edenului intemniţat pe vecie.

Şi merg Tată, acolo jos,

Unde el, al Tău vrășmaș speră,

Cumva să mă infrāngă…

Dar știu că-n vastul negru haos,

Tu pașii-mi vei indruma,

Spre biruirea Răului, in crunta

Evadare a acelor căzuţi in patos.

Sāngele imi dispăru in praful Iudeii,

Pămāntul se cutremură de gust,

Cerul se intunecă cu nori furioși,

Ingerii plāngeau in drumul ingust

Al păcatelor omenești,

De a Mă renega in Abisul injust,

Dar drept, căci nu știau ei,

Să simtă lumina cu inima.

Adevărul, Calea și viaţa,

Am fost, voi fi pentru eternitate,

Păstorul turmei dezrădăcinate,

De Cel de Tot a creat.

Primiţi in ziua Morţii-Renăscute,

Pulsul māngāierii Mele,

Şi-n nopţi tārzii să mulţumiţi,

Tatălui, Sfāntului Duh…"

Amin. 

Hristos a Inviat!