Carisma fructului aprins

Fruct repeticit

Un suflu mangaie fruntea ridata a pasiunii,
Manjind cu frigida timiditate cruda-n zile,
Umbra vocilor apuse far' de vastul temei.
Emotia creste, pulsul suspina si vede,
Iubirea ce impinge inimi imaculate-n doi.

Cu lacrimi ceresti un Rasarit isi plange fii,
Lipsit de forul emotiilor conflictuale nude,
El, trist, ingroapa corpul lipsit de putere.
Vadit, covulsia venelor de arama frange,
Obrajii infrigurati si de o groaza erodati. 

Imagine de basme in coridorul mintii ude,
Intr-un foaier un tanar adormit asteapta,
O voce, o amintire atat de draga, vie.
Pesemne nu ii pasa ca vremea il doboara,
Cu glas timid dar inima pura, el... iubeste. 

In palmele destinului aleatoriu dar divin, 
Un Creator aprinde focul buzelor depline,
Far de inceput sau de sfarsit si intr-un putin,
Tresare alergand in loc copilandrul din visare. 
"Iubeste puritatea si esenta, dar tine minte, vin,
Aproape de a voastra dragoste cu ingerii din stele,
Ca frigul mort si inchistat sa nu va mai dezbine..."
 
Impreuna



Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a