Avantul unor voci

Lin si-n doi 

Din trenul inspre o amintire pura, adorm...
Cu vocea tremurand si inima nutrind sperante.
Ma tem, caci vad gandul cum rugineste a tine,
Nu vreau sa uit, doar sunt incatusat-n iubire.

De lacrimi invesmantat, de zile in dor pierdut,
Ma desprind de mine la marginea unui noi,
Coborand pe scara prafului nocturn, vag abatut,
Simt visul ranit, osandit unui asurzitor fost apoi.

Mirajul fumului din stele mi te mangaie cu drag,
Dar far' de textura mainilor mele, fara insemnul,
Buzelor depline, respiratiei impartasite-n vastul nul,
Etern admonestat de inima ce zguduie Apusul.

-Asculta-n linistea ruginita a Timpului ranit,
Carul cu fan nu are farmec, oare nu stii?
Sa cauti tu ce ai deja, un sentiment pur hranit,
Iubirea imbratisata, o mangaiere vie, line emotii. 
Ultima statie a inimii

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a