Amar de roua

Amar de roua

Ma uit in ograda amaraciunii ce ma doare,
Observ cum sangele devine negru pur, 
Fara nici o avertizare,
Apun si mor. 


Ma simt pierdut intr-o faleza mincinoasa,
Privesc cum noaptea regreta vise,
Fara nici o coasa, 
Rasar in stele. 

Ma lupt in negura tristetii atoateziditoare,
Manjind podeaua sufletului si razand,
Fara habar de zare,
Nebun curand. 


Ma vad drept dus in vraja batranetii, 
Calcand cadavre putrezite tinere,
Fara un zat de bunatate,
Duca-se toti departe. 

Ma las cu al meu gat de streangul serii,
Pe-un sufocant morbid ultim drum,
Fara vreo bruta remuscare si,
A mea fiinta devine scrum.  

Ma simt tradat, umbrit de soarta cruda,
Pe langa ulita fiica a mediocritatii,
Fara sa stiu, vadit sufar in neputinta,
Devin cavoul far' de vizitatori.   

Ma simt un monstru rupt de realitate,
Un deplorabil set de oase-n carne, 
Fara viitor si intr-o ceata,
Cobor in Iad agale. 

Ma stiu drept un ciudat ce mahnit iubeste, 
Oglinda suspina de cate ori ma vede,    
Fara mila si printr-un subit glas,
Ma arunca-n alintul fals. 

Contez?
 
 

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a