Casa dragostei
Casa dragostei
La
steaua unde tandru locuiești,
Incerc
să ajung in puls de noapte,
Cu
aripi de iubire printre stele.
Acolo,
sus deasupra lumii adormite,
Să
te imbrăţișez
cu vie putere,
Şi
tu, in māngāiere lină, să mă scalzi
In
divină frumuseţe…
Poate
că, in lungul drum spre tine,
Voi
obosi, doar albia luminii vine
Din
răsărit, gonind spre pura dezmierdare,
In
colţ de fericire, tu grai de nemurire;
Dar
voi răzbi, avānd in inimă o iubire,
Scrisă
de Dumnezeu in cartea destinului.
Azi,
ești
acolo, intr-o selectă companie,
Heruvimi
cāntāndu-ţi despre māntuire,
Şi
Luna, (vai astru tantric) șoapte fine,
Iţi
daruiește,
alintul florilor de mai.
Chiar
de-n ochii mei clepsidra toarnă
Peste
corpul ud de dor și cugetări crude
-(gānduri
despre tine, de distanţă lovite)-
Mii
de lacrimi dureroase, lipsite de rușine,
Imi
fac curaj să vin acolo, in casa dragostei,
Unde
mi-ești
prietenă, iubită și eternă muză.
Altă
minune n-am intālnit, dragoste vie,
Care,
ușor
și
feeric, să vorbească inimii,
Cu
duioșie
și
blāndeţe, aducāndu-mi liniște.
Voi
ajunge lāngă tine, cu zāmbete subtile,
Pătura
iubirii, darul unei zi frumoase;
Alături
de tine, șoptindu-ţi
“te iubesc”.
visele nu mor/renasc in iubire |