Elia
Elia
Imprumută-mi inima pentru
o zi
Să simt al tău puls croit
de ingeri
Şi de-o fi ca Raiul iar să-ţi
fure
Gingășia
zāmbetelor de māine,
Lasă-mă-n plaja speranţelor
vii,
Să creionez buzele tale in
stele.
Ascultă-mi visele
cum se lovesc
De roua Cerului ce
nu obosește,
Să se aștearnă sub al tău vasc,
De suflet inflorit,
sublim, devreme,
Intr-un nemuritor: “te
iubesc”.
Blānd, inima imbrăcată
cu tine
Şi, liniștit, ochii gonind cu sete,
In veșnicia frumuseţii elenice,
Las zorilor noștri de iubire
un sincer mulţumesc.
Acum,
strānge-n pulsul amintirilor,
Din anul ce trecu pe nesimţite,
Şoaptele reintinerite de-o privire,
Şi spune ușor:
“M-aș pierde intr-o imbrăţișare,
Lovită de-un sărut sublim și dulce.”
Din anul ce trecu pe nesimţite,
Şoaptele reintinerite de-o privire,
Şi spune ușor:
“M-aș pierde intr-o imbrăţișare,
Lovită de-un sărut sublim și dulce.”
Eu,
voi aștepta
cu nerăbdare,
Orele-n
care bătăile inimii de dor,
Se
vor ascunde-n troiene de iubire,
Schiţānd
dulcele unei vieţi senine,
Cu
tine-n suflet, vie moștenire.