Muza mea
Muza mea
Vino pe ascuns in noapte,
Ascunde-te la mine-n braţe,
Inchide ochii tăi mici şi duioşi,
Māngāindu-mă cu şoapte dulci.
Vino cu buzele ce le iubesc,
Unge-le cu miere de mai,
Lasă-le să mă dezmierde,
Cu frāntura lucie de Rai.
Te aştept cu inima deschisă,
Cāntānd suav despre iubire,
Şi adunānd clipe de fericire,
Ştiind că vei fi mereu lāngă mine.
Te aştept cu vise albastre,
Să scriem amāndoi in stele,
Despre curajul unui sărut,
Şi fineţea dragostei făr’ de sfārşit.
Eşti lacrima ce nu oboseşte
Să vină furişāndu-se pe obraji,
Atunci cānd timpul se opreşte,
Şi pasiunea timid intinereşte.
Eşti muza viselor mele,
De dor, plăcere sau durere,
Eşti tot ce inima putea cere
Domnului, un dar in nemurire,
Simţit atunci cānd cu putere,
Te imbrăţişez.
Eşti roua sufletului ce răsare,
In via strugurilor dinspre Apus;
Eşti alintul zilelor ce-au adus,
In viaţa mea fericire şi plăcere
Departe de inchisoarea unde
Candva forţat eram dus,
De tumultul temerilor oarbe.
Eşti esenţa unui te iubesc,
Lumină divină ocrotitoare,
Un viu alint, un vis ceresc,
Eşti tot ce pot să-mi doresc,
De la viaţa asta şi cea care
O să vie;
Şi de-o fi Raiul sus in stele,
Aş vrea să te intālnesc,
Iar să mă indrăgostesc,
De tine,
Pentru o eternitate,
Şi incă pe-atāt.
