Inima calda
Inimă cald
Inimă, cāntec mlădios de iubire,
De ai şti cāt de luminos,
Ti-e Raiul, adus
Uşor in fiecare imbrăţişare,
Ce mi-o oferi.
Inimă, drum regal spre māntuire,
Presară tu peste ale mele buze,
Vise măritate cu o realitate dulce,
Simţind in doi tandre dezmierdări.
Inimă, priveşte in oglinda Lunii,
Seară de seară, mă vei vedea,
Acolo sus, mereu soptindu-ţi:
„Iţi sunt alături, mereu aproape,
Mereu iubindu-te,
Mereu al tău...”
Inimă, sărutul de mi-l oferi,
Croieşti haina făr’ de sfārşit.
Şi-n capătul aşteptării lui,
Scriu in stele versuri-mărgărit,
Menite,
Să devină lanţ cu medalion iubit,
La gātul tău gingaş poposit.
Mai rămāi o vreme,
O viaţă şi incă pe atāt,
Aici, lāngă focul iubirii;
Tu, inimă dragă, aşterne,
Sărutări cu gust de miere,
Intr-o incleştare,
Pe ale noastre buze,
Şi,
Astfel, sufletele,
Ni le vom incălzi,
Cu dragoste...
