O voce a inimii


O voce a inimii

Am ascultat in toiul nopţii,
Un glas al inimii ce-ţi aparţine,
Cum se zbătea in ceasuri albe,
Să-ţi șoptească tandru liniște,
Ştiind că azi supărăriile
ţi-ating sufletul cu nerușinare.

Şi lasă a ta grea dezamăgire,
Să curgă in pădurea uitării,
Unde se va pierde, fugind de tine.
Vino acum la mine, lasă-te in iubire,
Dă-ţi viaţa inainte alături de mine,
De noi, găsindu-ne inimile,
In suflete pereche. 

M-aș face bule de aer cu iz ceresc,
Şi dintr-un sincer, drag te iubesc,
Zilnic, clipă de clipă, cāt pot să fiu
Un puls al inimii tale, un alint cireșiu,
Care să-ţi fure orice durere și viu
Să par in ochii tăi un gānd lumesc.

Nopţile se-adună, zilele vin ușor,
Făr’ de suferinţă sau amintiri ce dor,
Doar noi; găsim mereu o lucie odihnă,
Din suflet și inimă caldă izvorātă,
Un pārāu către nemurire, de zor
Purtānd in spate cea mai dulce iubire.
Şi cum respir, Dumnezeu știe,
Doar tu trăiești cu drag in mine,
Buzele tale, zāmbetul tău, ochii mici,
In stele, scriu, cāt de mult te iubesc,
Sincer, onest din amurgul vieţii
Pānă-n Răsăritul veșniciei…

PS
Somnul mi-e drag cānd știu,
Că inima ţi-e liniștită, sufletul lin,
Fără greutăţi sau amară durere,
Iar cānd ele vin și eu le simt, le văd,            
De la tine,
La mine-n corp, in tot ce sunt,
Şi așa mă rog, să te lase,
Zāmbete dragi să punā-n schimb. 


I love you because of everything you are. 

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea