Ascultă-mi vocea


Ascultă-mi vocea

Cum aș putea in zile albastre,
Senine și iubite de fine zāmbete,
Să te fac să simţi cāt te iubesc,
Şi cum niciodată, oricānd, oriunde,
nu aș face nimic să te rănesc?

Cum aș putea,
Să te fac să-mi vezi inima,
Să-i simţi pulsul cum desenează,
O afecţiune la origine divină,
Tămăduitoare și dragă,
Sufletului cāndva indurerat?

Cum aș putea,
să te fac să inţelegi durerea,
Ce-o simt atunci cānd nu mă lași,
Să te dezmierd cu iubirea,
Zilnic ce-o simt in orele vieţii?

Nu știu care-i reţeta sau planul,
Acela destinat s-aducă răspunsuri…
Iţi spun decāt că te iubesc și zi
De zi, oriunde ai fi,
Aproape de inimă prin șoapte vii,
Să-ţi fiu, cu drag sufletesc,
alături...

smile



Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea