Sufletul spune
Sufletul spune De ş ertul frigului coboar ă falnic peste frigidul suflet, Si atenteaz ă crunt la pulsul respira ţ iei marionete, C ă ci doar un vis, timid din umbr ă se mai vede, F ă r ă recul surp ȃ nd calvarul mereu nociv ş i delirant. Eu sunt aici, pierdut in lumea trist ă a necuv ȃ nt ă toarelor, Sub patima otr ă vitelor suspine ş i palme ascu ţ ite ce m ă dor. Ograda mea sustrage zilnic din curaj iubirea, promisiuni, Dar obosit m ă resemnez cu patosul din grotesc al ei. Abatele de dincolo m ă cheam ă , m ă strig ă doar m ă ş tie, S ă vin necontenit, cu inima mea sur ă s ă -i ţ in lui companie. Si nu pot refuza comoara, onoarea singur ă t ăţ ii mele piere, Un lic ă r inocent de fericire se infirip ă la noua inmorm ȃ ntare. Si contempl ȃ nd castrarea aici pe malul m ă rii cristaline, B ȃ nd sarea lacrimilor neobosite, ridic ş i scap caren ţ a vie ţ ii. Cu-o ultim ă suflare, efortul pare neobr ă zat dar s...