De vorba cu cerul
De Vorba cu cerul
Daca lumea ar plange s-ar usca in zorii diminetii,
In vraja soarelui rasare sangele razelor aprind delirul,
Oamenilor pierduti in negurile vesnicii ale ploii,
Caci ei sunt prinsi in mreajele destinului grotesc.
Lupta acum crez nemargitit al tristei marginiri,
Tu esti precum un inger fluturand maslinul pacii,
Vesnic ascuns in zdrentele duale ale vietii stravezii,
In mii de patimi si aducand zilnic luminii glasul.
Da-mi Doamne Tu puterea sa evadez iar falnic,
Din magura tristetii ce fuge si perfid aduce norii,
Cu umbre mortii vor distruge tonalitatea liric,
In corzi de harpa lumea arde, eu rad si simt delirul.
Demonii vin si arunca patura de corpuri ruginite,
Fara potenta striga-n gol sa prinda suflul mortii,
Arunc blestemul peste toti in hauri dezrobite,
Sa vada ce simt eu in lumea soarelui ce zilnic minte.
