Whispers in the dark

Pierduți în ignoranță, uituci și reci din fire, români trădați de sine dau foc zilei de mâine. Se agită, strigă, scuipă, trăiesc în isterie — ce crudă armonie de ger și nepăsare... Iobagi fără de nume, plecați în fața umbrei, își vând tăcerea zilnic pe ruble însângerate. Au troc în iad, în taină, cu demoni fără chip și cad... devin doar umbre întunecate, în propria preamărire. Acolo-s regi, prinți fără coroane, regine de hârtie în tronuri de minciună. Ce crunt destin ai, Românie, pământ al răbdării oarbe, casa neputinței și-a viselor pierdute. Crești minți rătăcite ce nu mai văd lumina, nici stelele, nici drumul, nici rostul dintre ele. Tremur și cânt, simt că nu-i bine. Pământul sfânt se pierde în uitare. Și uit să dorm, căci nu mai știu cum va fi mâine.

In doua clipe am vazut, Un rasarit si un apus certandu-se, Pe-un privilegiu aparte; Singuri, fara stele sau raze insotitoare, Usor si tandru sa se bucure De-un drag angelic zambet. Soapte ascund pe-un fulg de fericire, O simpla mangaiere, o dulce privire, Regasite-n vatra buzelor fine Si-a viselor etern line. Ma mir acum, sub satre de intrebari, Cum de am stat timid pe-un scaun Si n-am venit cu-o briza de flori Sa-ti fur macar o clipa, rosul din obrajiori? Din labirintul pasilor pierduti, Mi-adun din ratacirea inimii, Zambetul furat, sclipirea vie A literelor ce-au inceput sa scrie, …doar despre tine. (Si de curajul ma va parasi, Sa mi te-aduc aproape, Las’ litere lumii mosternire, Ce-ti deseneaza numele Cu metafore si file din povesti De cand te-am intalnit zilnic Pe-ascuns, fara oprire…)

Promisiune Şi-am croit iţe de ș oapte, In vatra inimii ce tot cānta, Duioase amintiri sub stele, Despre o tandră iubire. A cui? V-aţi intreba, Pe bună dreptate, Răspunsul a ș a ar suna, A mea doar pentru ea.  De ce să-n ș ir cuvinte, Straie de dragoste deplină? Cum a ș putea vreodată, Să ignor pulsul ce sare, Peste poiene, munţi, soare Sau chiar eterna Lună, Şi vrea să ajungă doar la tine? Domniţă a celor frumoase, Verzi ș i a toate iubitoare, Prime ș te acest dar ș i cheamă, Al tau poet la tine, Intr-o dragă imbrăţi ș are, Şi dulce sărutare. In tomul viselor mele, Apari ca o vioară lini ș titoare, Singura muză cu iubirea-n buze, In firele de păr tomnatice, Şi-n ochii oglinzānd pura bunătate. Paginile vieţii scrise cu, ș i despre tine, mi-apar in minte, De fiecare dată cānd, uite, Realizez cel dintāi adevăr: Tare mult te iubesc. Dar uneori mă scald in multe, Ape cu intrebări sau gānduri grele, A ș a mi...

De Vorba cu cerul Daca lumea ar plange s-ar usca in zorii diminetii, In vraja soarelui rasare sangele razelor aprind delirul, Oamenilor pierduti in negurile vesnicii ale ploii, Caci ei sunt prinsi in mreajele destinului grotesc. Lupta acum crez nemargitit al tristei marginiri, Tu esti precum un inger fluturand maslinul pacii, Vesnic ascuns in zdrentele duale ale vietii stravezii, In mii de patimi si aducand zilnic luminii glasul. Da-mi Doamne Tu puterea sa evadez iar falnic, Din magura tristetii ce fuge si perfid aduce norii, Cu umbre mortii vor distruge tonalitatea liric, In corzi de harpa lumea arde, eu rad si simt delirul. Demonii vin si arunca patura de corpuri ruginite, Fara potenta striga-n gol sa prinda suflul mortii, Arunc blestemul peste toti in hauri dezrobite, Sa vada ce simt eu in lumea soarelui ce zilnic minte.