Nilul doarme
















Nilul doarme

Vor curge mereu lacrimi,
Rauri amare, rauri de jale,
Si langa trotuare de piatra,
Se vor mulplica-n ploaie;
-Copii se vor trezi in goana,
Croiti de-aceeasi cruda mama,
Cladind brute morminte,
Pentru orfane cuvinte.

Din tagma vorbelor-ndurerate,
Se aprinde o nuda lumanare,
Si cultul iubirii piere dintr-o suflare,
Cand apa navaleste fara stare.
Ai razbunat tacerea, sare de mare,
Crescuta-n suferinta inimii,
De manastirea-amintire,
S-a prabusit din temelie.

Moarta-mi va fi moarte,
Sub jugul florilor flacari,
Si fumul trupului ars va straluci,
In cenusa noptilor negre.
Ce zi intristata, plopi de carari uitate,
Surad pe lacrimi pacate,
Nascute de dor si jale.

Uite tristetea cum rataceste,
In zile violate de durerea,
Tacuta-n morminte tinere,
Creand suflete inghetate,
Cu dumnezeiasca putere. 


Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea