Necropola durerii


Necropola durerii

Campurile mortii” mi-au dezbinat mintea intre constientizarea faptului ca sunt om, fiinta capabila de a transmite si opera in spectrul Binelui si latura animalica, primordial salbatica, a carei forta distrugatoare poate fi dezlantuita in orice moment. Am fost luminat de un documentar despre genocidurile facute de-a lungul istoriei de om si implicit am inceput sa ma gandesc, punandu-ma in pielea calaului dar si a victimei, la intensitatea violentei, de care cel ce se afla in varful lantului trofic, da dovada in varii momente. Este incredibil de greu sa traduci abominabilele crime facute de armata guatemaleza asupra populatiei Maya cand 200.000 dintre ei au fost vanati si omorati cu brutalitate, avand in piept motto-ul “ca sa omori toti pesti trebuie sa seci iazul” (cel care s-a aflat la conducerea armatei, gen Rios Montt se afla in libertate chiar este membru in Parlamentul din Guatemala) sau genocidul armean, cel din Rwanda sau cel orghestrat de Pol Pot cu ai sai Khmeri rosii. Umanitatea a demonstrat cu varf si indesat ca este capabila de “overkill”, loc in care “am urmat ordinele” nu mai are rezonanta sau fundament. Exista un punct in care coarda decentei ce apartine unui om normal este atins, acolo unde devine infricosator sa omori o alta fiinta neinmarmata, nevinovata si slabita moral, sufleteste si fizic. Se pare ca omul este atras de acest abandon temporar al compasiunii catre semeni si unde afundarea in tainele violentei si punerea in practica a mortii brute devine singurul tel.

Exodul agoniei perpetue si violul sufletului pare a fi mai real decat propriul sange ratacindu-se prin corpul subred si vulnerabil. Marturia istoriei este de nestramutat iar istoria dictatorilor demonstreaza de ce democratia, in forma neslefuita, reprezinta cea mai buna forma de guvernare a unui stat. Desi uneori este dificil sa privim in urma fara a ne intreba unde era Dumnezeu cand milioane de oameni mureau de foame, impuscati, ingropati de vii sau decapitati prin padurile Guatemalei, prin furia camerelor de gazare ale Auschwitz-ului, crengilor insangerate de la Katin, gulagul specific rusesc sau eviscerarea tribului Tutsi de catre Hutu sau progromurile evreiesti duse la capat de armata romana a maresalului Antonescu, trecutul nu trebuie uitat. Asemenea momente negre ale omului trebuie sa aibe un loc privilegiat in memoria colectiva ca viitoare circumstante ce pot da nastere unor noi acte de barbarie submedievala, sa fie evitate. Genocidul nu este un eveniment spontan, parcurge anumite trepte si poate fi impiedicat in timp util cu fie diplomatie or forta armata impotriva celor ce-l orghestreaza.

Va recomand pentru a intelege acest fenomen filmul “City of Life and Death” si mai ales documentarul “Genocide: Worse than war” care poate fi gasit pe youtube.com. 

Recover lost time

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Peste drum poezie