Maturitate

Maturitate

Mergeam pe-un drum de perle virgine,

Ce-mi māngāiau duios tălpile goale,

Iar mintea fugea timid și visătoare,

Pe plaiul albastru al mării cāntătoare. 

Domol, in zările clădind pura culoare,

Inima-și plecă chipul literei călătoare,

Ce sughite destine sublim nemuritoare. 

Dar ce să inţeleg printre ruine,

De castele ridicante-n nuda sare,

Cānd totul pare umilă pomenire?

Lasă-mi pe-un bilet o mulţumire,

In care roiul de regrete-albine,

Să zboare-n mormintele amintire. 

Pe-o plasă de mărgele fără nume,

Mi s-au adus blesteme de iubire,

Dāndu-i sufletului frunze durere,

Culese din trupul lipsit de putere;

Copacul făr' de rădăcini utile...

Şi chiar de lacrimi coboară agale,

Cu sunetul amărăciunii in zare,

In lacul croit de māini intrebătoare,

Timpul atārnă de-o moarte grăitoare;

Dispar in pustiul umbrelor oarbe,

Cu-o lumănare arzānd doar durere

Punānd cărămizile iluzorii-n ordine,

Şi inghiţānd brute bule de iubire rece. 

learning to live