Whispers in the dark

Bilet-sărutare Acolo unde timpul se-odihne ș te, Şi lini ș tea de-a pururi domne ș te, Incep să mă strecor cu-o floare, Şi un liber vals croit de iubire; Timid, obrajii ro ș ii, ochii smeriţi, Doar poate lāngă tine, visul meu dulce, Voi adormi… Şi te văd chiar de nu e ș ti aproape, Şi te simt in miezul nopţilor albe, Iar ziua cānd Soarele m-adoarme, Pă ș esc u ș or, increzător, spre tine, Domniţa ce-mi călăuze ș te cu tandreţe, Existenţa-n visele sublim nemuritoare. Simt că-n inima ta o luptă se duce, Şi-a ș vrea să te rătăcesc in alinare, Fără dorul de a nu te simţi aici, Lāngă mine, vlăstarul emoţiilor pure. Şi ţi-a ș da lumina ochilor căprui, Ce se oglindesc in albastrul nepreţuit Al privirii tale, vuiet de blāndeţe. Şi-a ș fi ancora vāntului dinspre Apus, Roua sărutului ce-ntinere ș te magic, In māngāierea buzelor incāntate tragic, De lira zburătorului drag, binedispus. Cāntecului suav ce tandru mi-a condus, Inima să ...

Nesemnat Tragicomedia vietii a inceput cu primul gand furat de un sentiment neloial, ce s-a ascuns in suflet precum un parazit fascist. Lista obligatorie, cu lucrurile nedemne de atins intr-o societate manjita de false valori si putoare stridenta, devine din ce in ce mai lunga. Intr-un holocaust al constiintei, instinctul de supravietuire se darama in fata ciorilor prezente in viata de zi cu zi. Timpul devine o relicva, orele se ascund in tufisul mort al sufletelor virgine, neatinse de cultul clubului sau “magia” bronzului nealterat de razele ultraviolet ale desartaciunii. Se dezvolta o neputinta derizorie, lipsita de o plasa de siguranta, in vuietul plans al furtunii ce macina inima. Ne intarim statutul de prizonieri eterni intr-o tentativa larga de suicid visceral iar viata ne scapa printre degete, precum nisipul nemuritor al mantuirii. Pierduti, ne punem increderea in oameni, investim sentimente si emotii profunde, lasandu-ne prada vulturilor. Raceala atinge sufletul si pe...

Yesterday To have beauty in a kiss, And passion near broken hearts, It nearly resembles your smile, When you walked away leaving me, Empty inside. To have dreams in a silence, And serenity in forgotten hours, It sounds like the dust of your run, When the door wasn’t big enough, For your desire, to leave me alone. To have your memory in a picture, And ashes of love in broken glasses, It makes my soul corrupt life. Beautiful is no longer the case, Everything changed, now all is dark. Yesterday I had a shinning light, A reason to hope for more, Today, looking in a putrefied distance, I fuel just hate and frustration, for all is lost and never forgiven. 

Whispers in the dark The night becons under the leaves of thunder, Where creatures roam with eyes of demons, And Heaven trembles enslaving rows of fathers. With seven eyes of fear and looming fire, The stellar monsters begin their rituals, Decaying whispers feed the ghostly hours …thus opening the gates of Tartarus. The pit of malice drowns empty souls, Forgeting covenants with ancient gods, For now the night brings down the liars, Ripping with brute force their rooten hearts. Where is thy light within death’s hands, For neither hope or warmth divine, Covers the trembling corpses of humanity? -Come to me, the night is full of hate, And angels cry with blood and sorrow, The bed is black you know thy fate, So do it quick, regrets will simply grow, But be aware of Cerberus, don’t be late. Death is a crossing of deadly whispers, Follow the cries of despair, of sinners, And there you’ll find your place; Rejoice the torment is crowned in ...

Lāngă tine Zāmbete culese din soare, Au alintat viaţa cu tandreţe, Făcānd clipele printre sărutări, Să ia forma unor vii ș oapte, Māngāiate de Rai. Şi visele pulsau ferice a tine, Simţindu-ţi respiraţia aproape. Dulce alinare-ţi sunt māinile, Fină dezmierdare-ţi sunt ochii, Lini ș te-n seninăte-ţi sunt imbrăţi ș ările, Şi dragă-mi e ș ti in zorii dimineţii. Iar nopţile-mi par o eternitate, Cānd nu e ș ti lāngă mine, Să-ţi simt inima vibrānd a Bine. O divină vară cu māngāieri line, Ai adus in roua dimineţii luminate De fo ș netul drag al privirii tale. Magie ș optită de buze rozalii, Nectar pentru suflet, vie plăcere. Şi privesc de la fereastra casei, Spre moara-Luceafăr, unică-n stele, Inainte de somn, nutrind vise Cu ș i despre tine... 

O nouă zi Adorm făr’ de sărutul ce-l preţuiesc, Dar dacă stau bine să mă gāndesc, Māine e o nouă zi, cu Soarele martor, Un falnic tom, cu versuri-dor, Ce mi te-aduc, cu zāmbete-spor, Privighetoare impletită-n aur. Şi-mi tremură fiinţa lāngă tine, Atāt de aproape, buze dulci Unice-n dezmierdare, fulg de Rai, A ș tept cu profundă pasiune, Să mi-l dai.

Dialog cu sinele Pasind pe-un covor de vise albe, Ce se-ntindeau precum algele marii, Cazut-am in adancul robilor goi, Si fara adevarul intiparit in minte, Pamantul se intuneca peste sine. Si orb fiind cuvintele-mi pieri, Iar mut nascut ochii-mi pali, Gasindu-ma Ingerul mortii crude, Nebun, muscand din lunca fruntii. Pustiul vremelnic tandru cade, Peste corpul fumegand durere, Iar plang in corpusul tristetii Si tomul soaptelor pare a muri. Atatea ganduri evoca trecutul mort, Ca intr-un balet cu stafii ruginite, Ce nu danseaza doar rad in cor, Si-mi lasa-n suflet soapte, de dor Din maruntaiele Pamantului copt Pana-n barba Creatorului amator. Si poate tu, cititorule ispitit de litere, Te vei scufunda in aerul mortilor mei, Simtind grotescul neinteles al inimii, Dar vai tie de-mi vei condamna ochii Ce vad o lume-n negru pictata zi de zi. Intorcandu-ma in singuratatea lucie, Croiesc tacerea-n basme ferecate De gratiile trecutu...

EROS virgin. Part I.   Si-am vazut in gradina nuda a Edenului terestru fapturi ce se ascundeau de patosul singular al existentei. Pasind cu sfiala pe pamantul fertil al exigentei pasionale incercam sa inteleg pulsul captivant al dragostei. Timpul disparuse in caverna rusinii iar intunericul se intindea precum o patura maternala deasupra corpurilor unse de placere. Un fir divin, pulsand a lumina lucie lega sufletele pentru eternitate dar straina imi era imaginea de vreme ce eram un simplu trecator. O dulce existenta, fara dovezi palpabile parea ca se rescrie in ochii celor a caror geneza fecunda intinerea odata cu trecerea timpului. Misterul crestea odata cu adierea timida a vantului-complice la orgia sodomica iar gandurile fugeau spre departari ceresti. Totul se infasura intr-o alterata dimensiune, unde ingerii se satisfaceau cu propria dementa iar demonii cantau sarguincios despre destin. Frumosul devenea o amintire fragmentata, zgariata de cutitul artagos al firii umane...

Dreaming of life I saw in a grain of pulsing minutes, The shard of electricity with grace, And in the moment of my wake, Delirium embraced the fading sounds. Where are you griving hour, And why do you succumb to fear, Are not thy rusty children near? O, Mother Earth your nephew Time, Plays yet again with drowning fire, Constructing fear and passing lovers. You stand alone deep in the darkness, Without the candle of salvation, For Love, you stubborn clay of whispers, Dared to provoke the mighty humans. How could you trust the emptiness? The filthy morning of despair that In a second brought Time’s shackels, Scalping the magic within farytales. And now the world begins to tremble For yet again the storm has come, To grap the souls of pattern-dreams; The gateway to the gold Apocalypse.

Regrete simple Sub ghearele destinului sadic, Ciorile se agaţă-n nefericire, Şi lăsānd crudei nemuriri note Numără viermii făr’ de cuvinte. Liber, pe-o sārmă de vise nude, Solia durerii unsă-n ve ș nicie, Atingea inimi sortite derāderii, Balul suferinţei cu noi personaje. Pămāntul se surpă, Cerul plānge, Corida florilor de răsărite surde, Atārnă de-un cāntec mort devreme, Şi totul pare a muri sub lene ș e pietre. Co ș mar de lut ars, frānge-mi pulsul, Şi ascunde-n valsul ielelor de praf, Tot ce pesemne doare fiindcă nul Au devenit al dezamăgirilor autograf Toate…

Zāmbet surpriză Ce taină minunată s-ascunde, In ochii tăi pulsānd a lini ș te, Şi printre zāmbete alese de stele, Mi-ai luminat inima in tăcere, Prin amintirea unui sărut dulce. Te-a ș ţine-n braţe o ve ș nicie, Şi m-a ș pierde-n frumuseţea ta, Gāndindu-mă că e ș ti muza ferice, Ce aduce doar clipe de bucurie. Ascunde-mi inima la tine-n māini, Acolo unde sărutările, sublimă voce; Redă destinului pura libertate. Nu mă intreba de ce dar uite, Cum ingerii te scaldă-n bunătate, Croind vise de māintuire unde Māinile noastre se-ating ș i buzele Cer unire tandră… Dar nu a ș pomeni de iubire, Căci tu pesemne ș tii mai bine, Cum roua ochilor ce te privesc, Incearcă-n seri de vară libertine, Să scalde lin pulsul omenesc, In sărutarile cu gust dumnezeiesc. Zāmbeste-mi ș i vino mai aproape, Ai incredere in ceea ce inseamnă mine, Iţi aparţin in completă totalitate, Şi tot ce trebuie să faci, firesc, Acordă-mi un gram de vie libert...

Casa dragostei La steaua unde tandru locuie ș ti, Incerc să ajung in puls de noapte, Cu aripi de iubire printre stele. Acolo, sus deasupra lumii adormite, Să te imbrăţi ș ez cu vie putere, Şi tu, in māngāiere lină, să mă scalzi In divină frumuseţe… Poate că, in lungul drum spre tine, Voi obosi, doar albia luminii vine Din răsărit, gonind spre pura dezmierdare, In colţ de fericire, tu grai de nemurire; Dar voi răzbi, avānd in inimă o iubire, Scrisă de Dumnezeu in cartea destinului. Azi, e ș ti acolo, intr-o selectă companie, Heruvimi cāntāndu-ţi despre māntuire, Şi Luna, (vai astru tantric) ș oapte fine, Iţi daruie ș te, alintul florilor de mai. Chiar de-n ochii mei clepsidra toarnă Peste corpul ud de dor ș i cugetări crude -(gānduri despre tine, de distanţă lovite)- Mii de lacrimi dureroase, lipsite de ru ș ine, Imi fac curaj să vin acolo, in casa dragostei, Unde mi-e ș ti prietenă, iubită ș i eternă muză. Altă minune n-am intālni...

Prinţ ș i cer ș etor Pe-o cruce de lemn arsă, Cuie de amar plāng de dor, Şi-n mijlocul lor, Un tānar gonit de soartă, Croia ize de dor, Cu gust putred, nemuritor. -Ascultă-mi Iroade chinul, Tu cel ce tronezi din Ceruri, Şi spune-mi de ce mă scalzi In crude de durere viituri, Şi ma lasi nud ș i nul, In faţa lumii? -Vezi Tu de Sus lacrimile, Ce zilnic ca ni ș te reci albine, Imi muncesc sufletul ș i inima? In lira curgătoare de Lumină, Nici nu cred că te interesează, Cānd vezi cum caut in morminte, Loc prielnic pentru sumbra eternitate. -De ce-mi dai suferinţă Creatorule, Şi-mi surpi fiinţa zi de zi cu durere? Nu merit mila Tatălui sau poate, Sunt doar gunoiul grădinii infloritoare, Cu Prinţi călare pe dragoste? Intrebări făr’ de răspuns, ce viaţă! Acum să-nghit praf ș i pucioasă, Şi tot din mine moare-n raţiunea De a fi, un simplu imi pare rău. -Fiule, inchide ochii-n salba nopţii, Lasă visele să te sugrume u ș or, ...