Whispers in the dark

Drumul spre eterna sclavie moral-intelectuala Clasicismul unui sentiment care a evoluat odata cu omul, devine progresiv mai pregnant in subtilitatiile vietii nostre contemporane. Relativitatea consolidarii „amatorismului” conduce la tactici superficiale de ascensiune ce nu pot decat crea o imagine falsa despre capacitatiile sau posibilul aport pe care o persoana il poate aduce oricarui proiect. Deprimant, trist si totusi arhi-prezent in randul tinerilor, acest etern servilism romanesc condimentat cu o intolerabila pudoare, zi de zi inregistreaza noi victime. Intr-o atmosfera de irationalitate si amoralitate profunda se pare ca comportamentele si mentalitatiile cad prada usoara celor mai mici „atentii” sau implicari desuete in diverse proiecte de „viitor”. Grosolania crunta de care dau dovada „pre acceptantii” ii transforma in spectatorii de onoare in satelizarea agresiva a propriilor convingeri si perspective. Intr-o continua „improvizatie” si inbunatatire recurenta manipulatorii ...

De ce tu?      Recenta impartasire mi-a consolidat un statut apasator de un iremediabil singur, etern nemultumit de starea cruciala in care cascada starilor actuale ma testeaza si isi arata macabra potenta. Adevarul pulseaza vag intr-o departare ce pare ca se aproprie cu pasi rapizi si ma obliga sa incerc sa conturez imaginea unui dual amoral sentiment. Experienta profunda ce inca i-a forma unei umbre simbiotice cu propria minte, ma obliga sa fiu reticient complet unui posibil salt in groaza mreajelor unei reciproce amicitii. Strain de mine ma transform in alter ego-ul mincinos ce pana nu demult era bine inchis intr-o personala inchisoare de maxima securitate. Traumatismele emotionale si poate criza de identitate ce in ultima vreme bate timid la usa mintii mele, sublim ma imping in parcurgerea unui drum anevoios, pavat cu incertidini si controlat de banditul arhicunoscut: resentimentul. Lupta interna dintre minte si nabadoioasa inima devine din ce in ce mai ap...

Tenebrele unei iubiri de primavara        Etern subordonati unui sentiment „carierist” ce intr-un mod sinistru zilnic atenteaza la stabilitatea emotionala a fiecaruia, cu zambetul pe buze pot accepta o realitate sumbra: iubirea se manifesta. Cu o slugarnicie si lasitate memorabila acest cumul de stari alternante intre bucurii si dezamagiri intuneca orice aspiratie personala. Unii cosidera ca termenul cu toate implicatiile sale reprezinta o rezerva de energie care poate in orice moment interveni si transforma oboseala intr-o continua frenezie. Dinamismul ce acest josnic sentiment il implica este caracterizat de o falsa pudoare asupra careia planeaza o umbra de incertitudini si resentimente. Intervenind subtil in planuri atent schitate distruge prin convulsia haoticelor stari ce o implica, orice posibilitate de a le duce la bun sfarsit. Cu ce drept intervine acest dezumanizant joc emotional in mintea noastra? Ce aduce pozitiv in mentalitatea si evolutia ...

Teze existentiale – despre Etern  Fiecare sunet, orice adiere a vantului sau fiecare imbratisare tardiva a razelor solare sunt o manifestare a prezentului, a mortalitatii nostre. Ascultand cu atentie subterfugiile la care ne supunem zilnic, prin simpla noastra aspiratie de a evolua, constat ca multe persoane nu se mai gandesc la efemeritatea momentului si importanta eternului. Masa populatiei, un expozeu ilustru a celor mai naturale si inocente tendinte sufletesti, simte cum ii este furata pe ascuns bucatica cu bucatica din haosul sau utopia eternului. Independenta personala se dovedeste a fi un „demon” ce periodic ataca orice nerusinata incercare de a contempla cateva aspecte ale eternului. Totusi libertatea de a gandi cum nu este prezenta (sau folosita) de majoritatea membrilor societatii noastre compromise, nu cred ca poate fi transpusa in cauza principala pentru decaderea filozofiei asupra mortii si asupra vietii de apoi. Exemplarele rare ce au supravietuit din convulsia nai...

Fals pozitiv, grosul prostiei „Fiecare actiune, insiruire de cuvinte sau constructii semantice reflecta o anumita stare a noastra, oamenii –persoane care gandesc si se comporta in concordanta cu acest principiu. Drama personala prin care trec in momentul de fata este sa gasesc o solutie practica, simpla dar efectiva la urmatoarea intrebare: Cum putem reusi sa ignoram fatalitatea etnica ce supravietuieste in interiorul unor colegi, prieteni sau chiar membri ai familiei ce dau dovada de o remarcabila stupiditate recurenta? Nu cred ca acesti dinozauri in devenire, specimene de imensa mediocritate pot constientiza faptul ca fiecare gand, fiecare cuvant care il ofera societatii se transforma in monstre grotesti de otrava sufletesca. Dilema mea vine dintr-un motiv relativ simplu; mergand spre facultate observi tot felul de oameni ce isi afiseaza comportamente ce in mod normal ar fi considerate inoportune si la gradina zoologica. Nu sunt Cato cel Batran, sau vrun fals intelectual cu na...

Pasiunea unui calator Ma simt purtat de naivitatea unui vant de mai, Ma vad razand sub un copac falnic ce ma umbreste, Ma las sedus de sentimente cutremuratoare noi, Si plang timid vast tremurand in deziluzii timpuri. Ma vad dansand lasciv in crematoriul sufletelor, Ma rup de realitatea ce mai ieri imi colora destinul, Ma-nchin in serile sub cer soptind vag rugaciunilor, Si uit frustrat de ce imi fuge inima in Universul nul. Ma misc subtil spre culmile ilustre ale grostescului, Ma minunez de contemplarea derizorie ce ursita, Ma obliga tainic sa scufund cu spor lumina Raiului, Si vad cum trist ajung sa regasesc neintarziat uimirea.   Ma lupt cu spor, cu chinuri ce imi sufla soapte dulci, Ma fac un monstru, un Cerber deschinzand larg Iadul, Ma bucur falnic cand destinul ofera profeti si chipuri, Si ambasadorul pacii moare sub pastorirea lui, demonul. Ma obosesc cu noi cuvinte istovite, fara vlaga, muribunde, Ma iert caci nu mai vad c...

Decenta suferintei, sub aripile vantului "Invaluit de un monstruos sentiment atipic, ma apuc sa contemplez sfarsitul eternului. Macinat de griji nocturne asemenea preocupari nu imi dau nici macar macar un moment de liniste. Iar somnul cand apare calmul si relaxarea ce in mod normal il implica se disipa in vantul derizoriului lucid. Visele ma haituiesc, iau forme ciudate, cu apasatoare iluzii ce imi tin spiritul intr-o inchisoare eterna. Oare este realizabil telul meu? Ma indoiesc cu gratie dar vreau sa incerc. Cu determinare si perseverenta zilnic imi voi propune sa ucid eternul. In doze mici cu arme diverse, cu otravuri selecte si „patrunzatore” imi voi duce planul la bun sfarsit. Culmile disperarii ma imping cu forta sa apas pedala la maximum si sa dau uitarii atingerea efemerului terestru. Visul liberator imi propune cateodata solutii extreme dar nu am incredere in el. Inamicul meu imi da sfaturi cum sa il ucid? Ce strategie proasta de manipulare doar ma cunoaste, doar ...

Filantropii vindicative, in pasi de tango       „ Elixirul iubirii cred ca este de vanzare, in doze miresmatic de mici. Simplitatea acestui sentiment l-a transformat intr-o forma de disperare contemporana care necesita o deconstructie relativ superficiala. Am precizat scurt, doar de dragul aparentelor deoarece in profunzime nu avem ce gasi, adancurile termenului in contextul actual este delirant de ingust. Tenebrele solitudinii sunt folositoare in elucidarea acestei iluzii de concept, care se metamorfozeaza subtil in neobrazarea unei „betii” nocturne recurente. Linistit tratam fiecare in stil propriu aceste simptome ale iubirii cu o aparenta neincredere. De ce? O intrebare care aduce raspunsuri vagi si fara substanta. Un fost clasic si grandios sentiment a devenit hrana zilnica tributara unui zeu mai puternic, banul. Tot acest argument...ce lame. Nu-i asa? Cam sifonata aceasta abordare dar complet adevarata dar in doze foarte mici si de suprafata ce mai ma...

Monopolul singuratatii „ Tortura intunericului apasa din ce in ce mai greu pe umerii lasati ai lui Dragomir, ce isi pierduse complet speranta in puterile sale vindecatoare. Uitandu-se cu atentie la privelistea macabra ce ii provoca o repulsie interioara nemaintalnita pana in acel moment in viata lui, un of prelung si sincer ii scapa printre dinti. Il dureau toate, fiecare muschi din corp, fiecare fir de par striga din rasputeri eliberare iar mintea renuntase demult la acest deziderat ce parea din ce in ce mai mult o iluzie. Gandurile lui Dragomir nu mai aveau sens, avea nevoie de logica si de ratiune caci situatia in care se afla nu era tocmai usoara iar optiunile nu erau multe. Dar ce sa faca, care era solutia? Nimic nu parea a fi plauzibil, toate variantele erau etichetate drept proaste iar orice incercare de le pune in aplicare pareau puerile. Se uita la tavanul casei, monoton. Indreapta timid privirea catre geam, nimic interesant. Cu furie isi canalizeaza ochii catre usa de la i...