Print si cersetor

Prinţ și cerșetor

Pe-o cruce de lemn arsă,
Cuie de amar plāng de dor,
Şi-n mijlocul lor,
Un tānar gonit de soartă,
Croia ize de dor,
Cu gust putred, nemuritor.

-Ascultă-mi Iroade chinul,
Tu cel ce tronezi din Ceruri,
Şi spune-mi de ce mă scalzi
In crude de durere viituri,
Şi ma lasi nud și nul,
In faţa lumii?

-Vezi Tu de Sus lacrimile,
Ce zilnic ca niște reci albine,
Imi muncesc sufletul și inima?
In lira curgătoare de Lumină,
Nici nu cred că te interesează,
Cānd vezi cum caut in morminte,
Loc prielnic pentru sumbra eternitate.

-De ce-mi dai suferinţă Creatorule,
Şi-mi surpi fiinţa zi de zi cu durere?
Nu merit mila Tatălui sau poate,
Sunt doar gunoiul grădinii infloritoare,
Cu Prinţi călare pe dragoste?
Intrebări făr’ de răspuns, ce viaţă!
Acum să-nghit praf și pucioasă,
Şi tot din mine moare-n raţiunea
De a fi, un simplu imi pare rău.

-Fiule, inchide ochii-n salba nopţii,
Lasă visele să te sugrume ușor,
Să simţi flăcările ce dor,
Şi printre strigătele agonizate-n cor,
Sāngele să curgă-n hrana veșniciei,
Iadul ce te-așteaptă cu zor.

Doar un cerșetor uitat sub stele,
Nu prinţ colorat in vie avere,
Şi putrede speranţe de milostenie,
Sunt, undeva ascuns in grote recurente,
Gonit de fericire in plasa apăsării nude.
-Şi, Doamne de ce mă părăsești,
Acum cānd nevoia de Tine e mare,
Singur, mă lași in māzga lumii,
Ce-mi smulge sufletul și inghite inima?
Şi n-am să las nimic in urmă,
Cānd voi fugi in zări străine,
Devreme, la timp ales de mine,
O scurtătura spre eterna eliberare.
Cānd? Surpriza unei zi de māine…


Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a