PATOS & EROS

EROS virgin. Part I.  
Si-am vazut in gradina nuda a Edenului terestru fapturi ce se ascundeau de patosul singular al existentei. Pasind cu sfiala pe pamantul fertil al exigentei pasionale incercam sa inteleg pulsul captivant al dragostei. Timpul disparuse in caverna rusinii iar intunericul se intindea precum o patura maternala deasupra corpurilor unse de placere. Un fir divin, pulsand a lumina lucie lega sufletele pentru eternitate dar straina imi era imaginea de vreme ce eram un simplu trecator. O dulce existenta, fara dovezi palpabile parea ca se rescrie in ochii celor a caror geneza fecunda intinerea odata cu trecerea timpului. Misterul crestea odata cu adierea timida a vantului-complice la orgia sodomica iar gandurile fugeau spre departari ceresti. Totul se infasura intr-o alterata dimensiune, unde ingerii se satisfaceau cu propria dementa iar demonii cantau sarguincios despre destin.
Frumosul devenea o amintire fragmentata, zgariata de cutitul artagos al firii umane. De altfel, ochii vedeau lucruri neomenesti, fara cusur sau forme clar definite si ma intrebam in aceste momente: Care este rostul? Cufundat in negura uitarii si biciuit pe alocuri de viziunea celor indepartate, simteam cum eroziunea sufletului atingea esenta. Totusi, in spatele durerii de a regasi pulsul neincrederii, situat comod in nestiinta usor incepeam sa sper la o pasiune izvorata din Cerul razbunator. Deodata, un foc mistuitor precum un rau obscur si morbid inhata pulsul celor prezenti incoltindu-ma fara pic de mila. Un chip ratacit si infricosator se erija din acest agresiv necunoscut ma priveste cu nonsalanta si-mi spune: „Unde te vei aduce acum, tu profet al iubirii? Cine isi va aduce aminte de tine cand te voi lua? Unde ti-e inima pulsand a fericire lirica? Avutia literelor tale, praf sters al amintirilor vei vedea de sus cand pulsul iti va fi furat de moarte, cum nu a reprezentat nimic. Chiar credeai ca lumina sentimentului increat si recreat de Cel numit Creator si Judecator va ramane intiparit in desaga vesniciei? Acum inchide ochii si accepta inevitabilul: vei muri...”

Comentarii

  1. Unde este a ta Gradina sadita cu seninatatea Absolutului?
    Unde ne sunt visele nepatate de interdictia pacatului stramosesc?
    De-ai fi Doamne aproape, aceste umile intrebari ti le-as adresa cu sfiala.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Open your mind!

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO