PATOS & EROS
EROS virgin. Part I.
Si-am vazut in gradina nuda a Edenului terestru fapturi
ce se ascundeau de patosul singular al existentei. Pasind cu sfiala pe pamantul
fertil al exigentei pasionale incercam sa inteleg pulsul captivant al
dragostei. Timpul disparuse in caverna rusinii iar intunericul se intindea
precum o patura maternala deasupra corpurilor unse de placere. Un fir divin,
pulsand a lumina lucie lega sufletele pentru eternitate dar straina imi era
imaginea de vreme ce eram un simplu trecator. O dulce existenta, fara dovezi
palpabile parea ca se rescrie in ochii celor a caror geneza fecunda intinerea
odata cu trecerea timpului. Misterul crestea odata cu adierea timida a
vantului-complice la orgia sodomica iar gandurile fugeau spre departari
ceresti. Totul se infasura intr-o alterata dimensiune, unde ingerii se
satisfaceau cu propria dementa iar demonii cantau sarguincios despre destin.
Frumosul devenea o amintire fragmentata, zgariata de
cutitul artagos al firii umane. De altfel, ochii vedeau lucruri neomenesti,
fara cusur sau forme clar definite si ma intrebam in aceste momente: Care este
rostul? Cufundat in negura uitarii si biciuit pe alocuri de viziunea celor
indepartate, simteam cum eroziunea sufletului atingea esenta. Totusi, in
spatele durerii de a regasi pulsul neincrederii, situat comod in nestiinta usor
incepeam sa sper la o pasiune izvorata din Cerul razbunator. Deodata, un foc
mistuitor precum un rau obscur si morbid inhata pulsul celor prezenti
incoltindu-ma fara pic de mila. Un chip ratacit si infricosator se erija din
acest agresiv necunoscut ma priveste cu nonsalanta si-mi spune: „Unde te vei
aduce acum, tu profet al iubirii? Cine isi va aduce aminte de tine cand te voi
lua? Unde ti-e inima pulsand a fericire lirica? Avutia literelor tale, praf
sters al amintirilor vei vedea de sus cand pulsul iti va fi furat de moarte,
cum nu a reprezentat nimic. Chiar credeai ca lumina sentimentului increat si
recreat de Cel numit Creator si Judecator va ramane intiparit in desaga
vesniciei? Acum inchide ochii si accepta inevitabilul: vei muri...”
