Print si cersetor
Prinţ ș i cer ș etor Pe-o cruce de lemn arsă, Cuie de amar plāng de dor, Şi-n mijlocul lor, Un tānar gonit de soartă, Croia ize de dor, Cu gust putred, nemuritor. -Ascultă-mi Iroade chinul, Tu cel ce tronezi din Ceruri, Şi spune-mi de ce mă scalzi In crude de durere viituri, Şi ma lasi nud ș i nul, In faţa lumii? -Vezi Tu de Sus lacrimile, Ce zilnic ca ni ș te reci albine, Imi muncesc sufletul ș i inima? In lira curgătoare de Lumină, Nici nu cred că te interesează, Cānd vezi cum caut in morminte, Loc prielnic pentru sumbra eternitate. -De ce-mi dai suferinţă Creatorule, Şi-mi surpi fiinţa zi de zi cu durere? Nu merit mila Tatălui sau poate, Sunt doar gunoiul grădinii infloritoare, Cu Prinţi călare pe dragoste? Intrebări făr’ de răspuns, ce viaţă! Acum să-nghit praf ș i pucioasă, Şi tot din mine moare-n raţiunea De a fi, un simplu imi pare rău. -Fiule, inchide ochii-n salba nopţii, Lasă visele să te sugrume u ș or, ...