Suspinul unei zane

Vise emeralde
                       iubitoare de adevăr

"Corpul unei zȃne rătăcite, mȃnjit de respiraţia unui satyr, era supus unui supliciu circumstanţial nociv. Micuţa feerică creatură se zbătea intre viaţă şi moarte. Aşezată atent pe suprafaţa plană a unei roci, in formă de masă, privea zana cu ochii larg deschişi cerul instelat rugȃndu-se zeilor ei pentru indurare. Părul roşu-aprins ii mȃngȃia cu tandreţe gȃtul, provocȃndu-i mici escapade emeralde venite dinspre lumea atemporală a viselor. Micuţa fustă roz cu nuanţe de galben purpuriu inspre bust, devenea odată cu trecerea secundelor, o vagă amintire vestimentară datorită sȃngelui timid care curgea necontenit precum unele pȃrȃuri neastȃmpǎrate peste tot. Ochii ei, delicaţi in privire, care mȃngȃiau cu fiecare clipire totul, un motiv de bucurie verdeţii inconjurǎtoare, sufereau. Un zgomot prelung şi inspǎimȃntǎtor ieşea din fǎptura miticǎ. Inima ei, ce zburda in plǎcere şi alint fǎrǎ limite, ţipa de durere, suficient de puternic incȃt intreaga lume sǎ o audǎ. Luna, intrigatǎ de vacarmul ingrijorǎtor, se apropia cu sfialǎ de sursa sunetului, şi cu profundǎ patimǎ plȃngea cu raze cǎlduroase albe deasupra regretului. Focul intunericului se despǎrţea in mici creaturi drǎgǎlaşe care doreau prin misticismul lor asurzitor sǎ ii ţinǎ companie zȃnei Reya

„- Devin in stele nemuritoare, paznica tainei. Devin liniştea eternǎ, soborul secretelor. Devin Apusul şi Rǎsǎritul, pǎstrǎtoarea destinului ciclic. Devin albul neobosit, aducǎtoarea furtunii divine. Devin una cu praful angelic, marele Gȃnd.” Repeta, firav, in şoapte dulci mica Reya in continuu. Natura era lȃngǎ ea, asculta cu tristeţe insǎ şi cu bucurie in adȃncul ei, cǎci ştia adevǎrul grǎit de fǎptura verde. 

Un suspin prelung, intrezǎrit la orizont marca definitiv moartea tinerei zȃne şi inceputul vieţii ei, in tǎrȃmul viu al Celor Inalte. Normalitatea precum o ceaţǎ parfumatǎ, inveşmȃnta locul, iar peisajul iraţional devenea din nou realul destinat contemplǎri. Se auzea din depǎrtare un cȃntec lumesc, uşor fredonat şi cu plǎcere inchinat, voii bune. Un mugur de tȃnǎr, aplecat inspre albul libertin al fericirii, mergea in a sa plimbare zilnicǎ, prin cȃmpul nesupus al vieţii. Trecȃnd fǎrǎ sǎ ştie, pe lȃngǎ locul inmormȃntǎrii zȃnei, simţea cum inima ii bǎtea mai puternic, fǎrǎ motiv, fǎrǎ o simplǎ suspiciune cǎ ar fi asistat involuntar la un moment magic. La cei 5 anişori ai sǎi, cu pǎrul blond şi ochii verii eterne, micul strǎjer al puritǎţii marca inceputul nefiinţei veşnic vii a fostei corporale Reya." 

Regenerarea spiritului

Postări populare de pe acest blog

Find