Far de pacat

Făr de păcat

Sunt ars in cununia moartă a vieţii,

Remunerat in pocăinţe false necuprinse,

De vidul păcii interioare ce mă doare,

Sunt făr de Dumnezeu, pucioasa dintre gunoaie.

Sunt fiul risipitor, o mărturie crudă, inaripat,

Eliberat in frȃnta realitate, mor şi renasc.

De zidul ceţii din cetate iar mă lovesc,

Sunt fulgerat de sȃngele porţii, un lacăt uzat.

Sunt lira ce aduce freamătul etern al focului,

Regurgitat de diavol in mintea omului de praf.

De ursitoarea Apusului de ieri, furia dragonului,

Sunt inchinat colinei dintre fals şi al meu epitaf.

Sunt cartograful vocilor de dincolo, din dor,

Neplătit şi indurerat, fără mirajul de a fi uitat.

De ruda mică, scolţuroasă a Purgatoriului,

Sunt invitat să-mi dau suflarea şi să mor. 

Te pierzi in grota fericirii, uitand de Mine,
Acum fiorul mortii te cuprinde, te rogi, revii,
Copilul meu atarn de indolenta ta de ieri,
Si-am sa te las in putrefactia muritoare,
Pacatul simplu de a fi, iti apartine.

De vina Creatorului