Urlet casin
Urlet casin
Adanc devreme, macazul inimii se-aprinde,
In fire tesute de un liber vant suspect,
Marcand avidul praf al timpului lent,
Ce ingroapa acum definitiv vidul din lene.
Miscarile unui mai tarziu, suspenda nisipul vrajilor,
Si-ascut focul atoateziditor, cristale frante-n dor.
Lumina lui atarna greu deasupra solului cascador,
Care sufoca crunt, brutal umbra unui ruginit decor.
Urna mortului fals se sparge-n negrul ciorilor,
Ce indraznesc s-aduca viermii putreziti ai morilor,
De vant sau apa sluta, rude cu moartea infranta.
Linistea doarme sub copacul reintinerit de Luna.
Molozol de sub prezent si un rupt de nume graitor,
Coboara peste lemnul ruginit de scara dinspre jos,
Eliberand un stol de chinuite suflete fara folos.
Trist, rasare Soarele manjit de dojenite minciuni ce dor.
Furtuni de stepa |