Poezie: La revedere


La revedere

Mi-ai adus tacerea mortii,
Beat, sparg cupa nedreptatii,
Disperat de lupte oarbe,
Ma blestem cu mii fapte.

Sub cascada nepasarii,
M-ai uitat dintr-o suflare,
Ce poet si ce iubire,
Cand ma lasi printre ruine?

Si pesemne nu iti pasa,
Sa ma vezi ucis de soarta,
Bolovani lovindu-mi tampla,
Jecmanind Binele-n graba.

Umbra fostului sarut,
Devenit calau de soapte,
Jegul primului venit,
Ce mai viata, ce mai fapte.

Amintiri palesc acum,
Prin troiene de minciuni,
Mii de iluzii si sperante,
Facute de vara scrum.

Si uite cum devin un monstru,
Izolat, uitat de toti,
Vesnic putred in lumini,
Demn de ucis si alungat.

Am avut mii de cuvinte,
Transformate-n poezie,
Duse au fost in frig, udate
De lacrimi din ploaie vie.

Si nu stii cat imi doresc,
Multe lucruri pentru tine,
Dar spre Dumnezeu privesc,
Cerandu-i doar mantuire.

Ceasul suna iar sfarsitul,
Voi pleca acum spre moarte,
Si-un morman de cimitire,
Se va transforma-n iubire.

Sa nu plangeti dupa mine,
Unul, doi sau cati mai sunteti,
N-am contat deloc aici,
Fusei doar o intamplare;
Plictiseala de la targ, uite
Asa-mi iau la revedere,
Si ma duc, ma duc, departe...

Postări populare de pe acest blog

Find