Dspre nefericire, suferinta si tristete
Omul cu coasa
Adulmeca
misterul si inghite adanc praful indepartarii, astfel vei pasi pe umbra mea ce
sangereaza intregul Cosmos far' de Dumnezeu, far' de Creatie, locuit de pustiul
nefermentat. Si unii merg cu trupul ostenit prin multimea oamenilor falsi,
lipsiti de caldura iubirii de semeni, adusa omenirii nerecunoscatoare de Iisus.
Culegand inimi de pe asfalt si razand in stralucirea reflectoarelor, unele
persoane construiesc musuroaie de emotii lipsite de cordialitatea adevarului.
Mersul descult prin gradina ravasita de furtuna nonvalorica arata adevaratul
chip al celor intalniti de-a lungul unei zi. Din nefericire, pergamentul
tradarilor sentimentale continua a fi scris cu fervoare de adolescenti, oameni
maturi sau chiar batrani. Totul s-a transformat intr-o relicva, pus intr-un
mormant negru, acoperit de sarea dezamagirilor recurente. (Flori de taciune)
Timpul
isi arata coltii mucegaiti si cu grija sadica ii infinge in carnea suculenta a
inimii. Se spune ca oamenii fara suflet pasesc pe cadavre fara sa priveasca in
urma. De-a lungul vietii din pacate trebuie sa intalnim diversi oameni care
prin varii canale trezesc germenii suferintei din interiorul nostru. Incepe o
isterie a durerii ce se imprima puternic in fiecare celula a trupului, limitand
forta, vitalitatea si linistea ce candva erau prezente zilnic. Totusi, sunt
persoane care cauta acest tip de suferinta, precum un drog ce trebuie
injectat cu nerusinare in vene. De ce? Ei, intr-o tentativa lucida si
constienta, incearca sa umple un gol, un sentiment de lipsa acuta de cele mai
multe ori privind afectiunea, compasiunea si dragostea. Multi oameni sufera in
aceasta clipa pe glob, fie din ratiuni ce tin de pungasa morbida numita iubire,
fie din cauza unor dezamagiri sau deziluzii materiale. Cum poti scapa de
ghearele ascutite si uneori nebune ale suferintei? Multe sunt caile catre
liniste, catre lacul de cristal unde apa este albastra si rocile canta suav
despre beneficiile unei posibile bai. Unii merg cu Dumnezeu in suflet si spera
ca El sa intoarca suferinta catre cel ce a cauzat-o lor. Altii adopta calea
onorabila a budismului si cauta linistea in propriul univers, unde teama
dispare si odihna cugeta remediul. Totusi, sunt persoane care se lasa prada
monstrului numit suferinta si consumat de durere, sentimente de umilinta, de
batjocura, de acel statut de "folosit" si isi iau propria viata. Din
punctul meu de vedere, toti au dreptate in felul lor curajos de a privi
greutatea ce apasa puternic pe umerii lor iar distrugerea sau calmul dobandit,
prin varii actiuni, au dreptul sa faca absolut tot ceea ce doresc. Asa cum
exista oameni care fac rau si provoaca suferinta asa si cei care incearca sa se
elibereze de durere, fie prin viata sau moarte, trebuiesc respectati. (Cultura
suferintei absente)
Pentru cateva momente muzica devine un bestseller al inimii si totul se transforma in altarul sufletului. Gasesc cu placere liniste in fiintarea ochilor ce vad realitatea tuturor celor ce graiesc adevarul. Totusi, ma intreb daca somnul atunci cand vine aduce cu sine semnitele viitorului nepatat de ororile trecutului.
Daca ne examinam cu adevarat pe noi insine si lucrurile din jur, pe care le luam ca fiind atat de solide, stabile si durabile, constatam ca ele nu au mai multa realitate decat un vis.
