Grinzi de Apus


Grinzi de Apus

Marea danseaza in portul de lumini,
Gonite de-un strajer far de cuvinte,
Iar Cerul plange in vasta departare,
De se cutremura adancul Pamantului.

Totul se pierde in felurite moduri,
Grinzi de amurg, trepte decente,
Se-aduna far’ de rusine,
Construind singura vie iubire.

Tamaduitoare muze, uitate usor
In praful amintirilor de dor,
Lipsite de viata, rigid ingropate,
Devin gropare fara voie.

Unde-i vlastarul de vise,
Mii de orbite,
Soapte-n nemurire?

Pura nebunie,
Sa te imbraci in iubire,
Cu inima cladind temple de fericire,
Sau oaze de liniste divine…

Dar viata-i o miopie lunga,
Si n-are undita sufletului tarie,
Sa ramana atrasa de bucurie.
Sincere condoleante strigoi din noapte,
Huliti Don Juani contemporani,
Dragostea inseamna negre morminte.

Robuste sacalisme,
Inunda milioane de vise,
Lustruite cu zambete felurite
si minciuni pioase. 

Pe malul Bosforului

Atunci cand cadrul iti ofera liniste si calm, incepi sa te gandesti la trecut. Anumite greseli apar in fata ochilor si regretele se insira precum vastul Univers al carui fund nu are limite. Totul da nastere unei oboseli care pune stapanire pe trup, pe spirit si pe ce credeai ca inseamna inima. Te uiti cu scarba si indignare in reflectia pe care oglinda sufletului ti-o ofera si te gandesti la cat de prost ai fost sa pasesti pe acelasi drum, cu aceeasi incapatanare hilara si ingrijoratoare. Unii pesti rad din adancul marii Mediterane, alte creaturi din marea Neagra recita poeme despre stupizenia existentei si totul devine o sumbra monotonie. Totusi, realizezi ca sunt lucruri mai importante decat propria fericire si acoperamantul muncii eclipseaza orice dorinta de atentie, afectiune neprimita. Daca asta este viata de artist atunci o repudiez in totalitate. Aparent sa scrii devine o cruce mult prea grea pentru spatele meu.” 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO