Nilul doarme
Nilul doarme
Vor
curge mereu lacrimi,
Rauri
amare, rauri de jale,
Si
langa trotuare de piatra,
Se
vor mulplica-n ploaie;
-Copii
se vor trezi in goana,
Croiti
de-aceeasi cruda mama,
Cladind
brute morminte,
Pentru
orfane cuvinte.
Din
tagma vorbelor-ndurerate,
Se
aprinde o nuda lumanare,
Si
cultul iubirii piere dintr-o suflare,
Cand
apa navaleste fara stare.
Ai
razbunat tacerea, sare de mare,
Crescuta-n
suferinta inimii,
De
manastirea-amintire,
S-a
prabusit din temelie.
Moarta-mi
va fi moarte,
Sub
jugul florilor flacari,
Si
fumul trupului ars va straluci,
In
cenusa noptilor negre.
Ce
zi intristata, plopi de carari uitate,
Surad
pe lacrimi pacate,
Nascute
de dor si jale.
Uite
tristetea cum rataceste,
In
zile violate de durerea,
Tacuta-n
morminte tinere,
Creand
suflete inghetate,
Cu
dumnezeiasca putere.
