Timid calator
Timid calator
Din muntele sperantei, rasare o floare,
Timida, rosie si incununata de averea,
Zilelor de maine, visele unui apus de stea.
Far de petale, micuta-n fire si placere,
In inocenta rumenita, cu vii serenade de nea,
Parfumul ei, atrage cortina durerii de catifea.
Maestrii intelepciunii pure, aduna cenusa,
Dezrobitelor franturi, sudate-n plasa,
Radacinii izului colorat al florii reinviate.
Timid calator, ajung in poala muntelui din zare,
Cu o ruptura in suflet fumegata, viata,
Ating micuta granula de nisip, divina,
Floare de mai...
Ochii imbulbucati in vrasmasul timpului avid,
De lunca ispitelor, de groaza mormintelor,
Imi soptesc in minte taina unui chin gravid,
Rupandu-mi respiratia inimii de linul orelor,
Fara imbratisarea florilor, mireasma turmelor de vid.
Odiseea incepe, pulsul razbate suflul emotilor,
Ce plang in roua diminetii de afin...
Privesc in golul cerului ce ma imbratiseaza,
Mirosind izul unei flori rosii al carui sange,
Imi pateaza inima, mi-o atinge in tarzii ore,
Construind in suflet incimentata speranta,
De schimbari in bine, Medeea acum dispare,
Dragostea unui Rasarit, fulgii unui pacat din ea,
Mangaierea deplinului suras...
Din muntele sperantei, rasare o floare,
Timida, rosie si incununata de averea,
Zilelor de maine, visele unui apus de stea.
Far de petale, micuta-n fire si placere,
In inocenta rumenita, cu vii serenade de nea,
Parfumul ei, atrage cortina durerii de catifea.
Maestrii intelepciunii pure, aduna cenusa,
Dezrobitelor franturi, sudate-n plasa,
Radacinii izului colorat al florii reinviate.
Timid calator, ajung in poala muntelui din zare,
Cu o ruptura in suflet fumegata, viata,
Ating micuta granula de nisip, divina,
Floare de mai...
Ochii imbulbucati in vrasmasul timpului avid,
De lunca ispitelor, de groaza mormintelor,
Imi soptesc in minte taina unui chin gravid,
Rupandu-mi respiratia inimii de linul orelor,
Fara imbratisarea florilor, mireasma turmelor de vid.
Odiseea incepe, pulsul razbate suflul emotilor,
Ce plang in roua diminetii de afin...
Privesc in golul cerului ce ma imbratiseaza,
Mirosind izul unei flori rosii al carui sange,
Imi pateaza inima, mi-o atinge in tarzii ore,
Construind in suflet incimentata speranta,
De schimbari in bine, Medeea acum dispare,
Dragostea unui Rasarit, fulgii unui pacat din ea,
Mangaierea deplinului suras...
