Note, stari si un gand

Note, stari si un gand 


I. Zi de sambata

"... M-am imbratisat cu zorii diminetii si am simtit pulsul penitei, viul instrument, parte din mine, cu care creionez spectacole literare, vise amortite. Din taraba vietii am selectat cu placere bunatatea liberala a conceptului de speranta reinsufletit si de altfel mi-am permisa "cumpar" un zambet, lin, atent si prafuit de mangaieri divine. Cat de frumos-a manifestat aceasta calatorie in taramul "shopping-ului" nocturn, lasandu-mi o amintire calduroasa drept strafulgere contemplativa asupra esentei de a fi. Ce ciudat mi se pare uneori, aceasta bilaterala expresie de apropiere, stransa intr-un pumn bine inchis, puternic si bine definit. Coborand ochii inspre pasiunea clipei si inaintand cu ardoare intr-un zbor comun, accompaniat de sunetul sublim al unei melodii maiestuoase, simt deci traiesc. Wow, un adevarat cliseu, paradoxul si cireasa din filmele cu tenta romantica, nu? Poate, dar nu pot nega profunzimea din spatele acestei simple dar atat de placute sintagme. Arunca deoparte lanturile sufocante ale complicatiilor, otrava progresiva a "greutatiilor" auto-induse si cu vie afectiune ma poarta pe muzica lui Horia Brenciu, intr-un camp verde, cu flori superbe, deasupra un cer instalat, o Luna plina si langa mine, o companie adusa dintr-un roman de dragoste. Nu? Pana la urma uite cum viata tese cel mai frumosentiment, intr-un mod atat de natural, atat de onest, incat nici nu mai am abilitatea de a vedea raul inconjurator, doar fiecare noapte devine un alint, ce merita pretuit pentru eternitate. Despre ce vorbim, nu? hehe, draga de ea..
Kahlil Gibran scria in a lui tinerete, indragostit de o domnita, urmatoarele randuri care mi s-au parut elocvente pentru orice tanar sau tanara ce simte euforia celui mai nobil sentiment: "Cand dragostea va-ndeamna, urmati-o, chiar daca cararile ei va sunt anevoioase si abrupte, si cand va invaluie cu aripile sale lasati-va in seama ei, chiar daca sabia ascunsa in penajul sau va poate rani. Chiar daca glasul ei v-ar spulbera visurile asa cum vantul de miazanoapte va ravaseste gradinile - Atunci va vorbeste, incredeti-va in fiecare litera, caci izvorul e unul pur." O singulara expresie, autentica in profunzime si atat de draga ideii mele asupra acestui sentiment. Totusi, poate ati ridica o problema, pe care o pot intui cu usurinta; oare descrierea nu este cam naiva? Hmm, as putea raspunde cu inima sau cu mintea (ratiunea, logica..) insa prefer ofer un tot unitar, esentialmente clar: Nu. Naivitatea unei emotii, gingasia increderii, tandretea unui alint fac parte din ceea ce inseamna iubire, acest cumul viu de clipe memorabile, intense si duale. M-am gandit si de altfel m-am temut sa ma scald in lacul dragostei deoarece nu stiam daca sunt capabil sa ii surprind maretia, libertatea si acel inaltator "feeling" de calm. Acel "supreme tranquility" evocat cu atata maiestrie de William Shakespeare. Nu putem sa nu notam cel putin pentru cateva minute viziunea acestui scriitor genial, despre ce inseamna iubirea si ale ei vii instincte, pasiuni, dorinte si actiuni. ( William Shakespeare - "Love looks not with the eyes, but with the mind, and therefore is winged Cupid painted blind." sau preferata mea "Hear my soul speak: The very instant that i saw you, did my heart fly to your service".) 
Din vlastarul fiintei mele imi supun fiecare fibra a ceea ce insemn pentru un sarut, cu iz de fericire si gust de dulceata sufleteasca. Ma uit prin fereastra "inchisorii" si vad silueta dragostei, ii vad haina persoanei ce trebuie imbracata cu gratie si cum citeam recent intr-un mesaj dintr-o sticla atemporala adusa de valurile tehnologiei "iubirea este ideala, neconditionata, vesnica." Trei calitati, trei cuvinte ce exprima clar si concis exteriorul si interiorul acestui sentiment, accesibil tuturor. Nu va fie teama de coltii slefuiti ai suferintei ce poate surveni ci bucurati-va de mangaierea deplina a fericirii pe care iubirea o aduce, mentine si intareste cu fiecare sarut, imbratisare si tinere de mana. Imi doresc sa am dreptate. Am?

Dialog...

"-Te-am asteptat in nopti tarzii..
-Dar am venit in zori devreme..
-Te-am simtit, dar sarutul a lipsit..
-Dormeai si te-am privit, o mangaiere,
Ti-am oferit, invelindu-te era asa frig..
-stiu, nu erai langa mine..
-Acum e cald si totul bine..
-De ce?
-Te-am auzit cum mi-ai soptit..
-Ce?
-Ca ma iubesti..
-Mereu, cu drag, domnita mea.."

Ionut.

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a