De vei veni...

De vei veni...


am creionat din roua diminetii mangaierea,
si m-am minunat, lacrimile curgand cu spor,
cand te-am vazut venind, fara urma de dor,
miscand din temelie cruda pofta, setea,
despartirii, frunzele fara de noi...


tremurand in coltul inimii, cu calm astept, 
suierul vocii, alintul mainilor, zambetele,
care sa atinga respiratia sufletului, intelept,
bucurandu-mi tot ceea ce sunt prin tine,
devenind haina iubirii noastre...


oare simti? cum vantul adie timid a noi, 
schitand vise, usor alintand prezentul,
deplin intelegand trecutul amorezand in doi,
viitorul... ti-am simtit sufletul vibrand, cugetul,
de a fi nascut, sa ne intalnim. 


acum ma las purtat de secundele umbrite,
de lipsa ta, ferice fiind, in asteptare,
de vei veni, caldura, afectiunea, inima,
se vor plia intr-un sarut, al serii inceput si uite,
curajul de a spune da,...apare
..... 









Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a