Poezie de dor: Fara tine

Fara tine

Fara tine viata mea se scurge fara sens,

Precum un tren gol si uitat,

Ce bate sina-n lung si-n lat.

Ma scurg in paginile rupte,

Cladind cu lacrimi vechi ruine,

Rapus de timp, atins de durere,

Adorm in urletul apus.

Fara tine mainile-mi cad lovite,

De boala dragostei pierdute,

Si nu-i un leac care sa-l vars,

In sufletul furat de soarta.

Fara tine orasul a devenit o morga,

Cu zambete ingropate si mii de zombii.

Pierdut, ma poticnesc prin ei,

Si nu gasesc drumul spre bine.

Fara tine, dispare fara urma,

Persoana ce eram candva,

Devin o umbra, simpla bruta,

Morman de oase si cuvinte.