Poezie de inima: Huzun


            Huzun














Ma intreb in seri-furtuna,
Cum de mi-am sudat destinul,
Pe-o iubire atat de aspra?
Si de-o fi sa stiu vreodata,
De ce am fost uitat in ploaie,
Fericit voi pune capat,
Vietii mele de nebun.

Timbre-n crude catastrofe,
Ma arata drept un trantor,
Calator prin vai de dor,
Lipsit de vreun viitor.

Si chiar de or avea dreptate,
Raul care ma-nconjoara,
Fie se va disipi,
Ori ma va lovi in graba.

Alungat in nude apusuri,
Injosit la stadiul rama,
Voi ramane far’ de teama,
Cand moartea ma va izbi.

Uite-mi gandurile Doamne,
Halal viata mi-ai adus,
Rastignit pe-o veche piatra,
Ce arata a inima.

Chiar de nimanui nu-i pasa,
Ochii mici, picioare rupte,
Ma voi scufunda in noapte,
Devenind nimicul ei.

(Dusmanu Ionut)

Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Peste drum poezie