Poezie de inima: Huzun
Huzun
Ma intreb in seri-furtuna,
Cum
de mi-am sudat destinul,
Pe-o
iubire atat de aspra?
Si
de-o fi sa stiu vreodata,
De
ce am fost uitat in ploaie,
Fericit
voi pune capat,
Vietii
mele de nebun.
Timbre-n
crude catastrofe,
Ma
arata drept un trantor,
Calator
prin vai de dor,
Lipsit
de vreun viitor.
Si
chiar de or avea dreptate,
Raul
care ma-nconjoara,
Fie
se va disipi,
Ori
ma va lovi in graba.
Alungat
in nude apusuri,
Injosit
la stadiul rama,
Voi
ramane far’ de teama,
Cand
moartea ma va izbi.
Uite-mi
gandurile Doamne,
Halal
viata mi-ai adus,
Rastignit
pe-o veche piatra,
Ce
arata a inima.
Chiar
de nimanui nu-i pasa,
Ochii
mici, picioare rupte,
Ma
voi scufunda in noapte,
Devenind
nimicul ei.
(Dusmanu Ionut)