Poezie de inima: Huzun
Huzun Ma intreb in seri-furtuna, Cum de mi-am sudat destinul, Pe-o iubire atat de aspra? Si de-o fi sa stiu vreodata, De ce am fost uitat in ploaie, Fericit voi pune capat, Vietii mele de nebun. Timbre-n crude catastrofe, Ma arata drept un trantor, Calator prin vai de dor, Lipsit de vreun viitor. Si chiar de or avea dreptate, Raul care ma-nconjoara, Fie se va disipi, Ori ma va lovi in graba. Alungat in nude apusuri, Injosit la stadiul rama, Voi ramane far’ de teama, Cand moartea ma va izbi. Uite-mi gandurile Doamne, Halal viata mi-ai adus, Rastignit pe-o veche piatra, Ce arata a inima. Chiar de nimanui nu-i pasa, Ochii mici, picioare rupte, Ma voi scufunda in noapte, Devenind nimicul ei. (Dusmanu Ionut)