Poezie de dor: Fara tine
Fara tine Fara tine viata mea se scurge fara sens, Precum un tren gol si uitat, Ce bate sina-n lung si-n lat. Ma scurg in paginile rupte, Cladind cu lacrimi vechi ruine, Rapus de timp, atins de durere, Adorm in urletul apus. Fara tine mainile-mi cad lovite, De boala dragostei pierdute, Si nu-i un leac care sa-l vars, In sufletul furat de soarta. Fara tine orasul a devenit o morga, Cu zambete ingropate si mii de zombii. Pierdut, ma poticnesc prin ei, Si nu gasesc drumul spre bine. Fara tine, dispare fara urma, Persoana ce eram candva, Devin o umbra, simpla bruta, Morman de oase si cuvinte.