Whispers in the dark

Extazul durerii impaiate   "N-am plans niciodata, fiindca lacrimile s-au transformat in ganduri. Si nu sunt gandurile acestea tot atat de amare ca lacrimile?" Emil Cioran  Geneza unor ganduri atarna greu asupra sufletului si implicit totalitatea fiintei respira din ce in ce mai putin. Ne uitam in gradina viselor, in "Edenul" terestru oferit de divin umanitatii, pierzand cu fiecare ora ce trece, integritatea sinelui. Cu gust de rugina, "limba" scuipa cioburile durerii care cu fiecare margine zgarie cerul gurii, lasand poarta trupului dezrobita de ale sale candva oneste puteri. In clipele amare ale existentei noastre sufletul se pierde de corp si alege sa fuga, departe de radacinile sufocante ce strang cu putere ceea ce suntem. Devenim in fata unor macabre dezamagiri simpli clovni, fara busola si cu chipul rumenit de Frumos-ul transformat in pudra luciferica. Plaja obrajilor este arsa de Soare si nu se bucura de nici un fel de eliberare umeda din pa...

Note, stari si dragostea "...sublim se descopera viata, cu a sa catifelata eleganta si a sa privire delicata, intr-o sclipire de pacat. Dintre coltii delurosi ai unui suras pierdut, culegem franturile unui viitor incert pentru a putea cladi, in doze mici si limitate intensitati, esenta firii. Iubirea, constientizata drept vasla carmaciului angelic, ne alina sufletul, facand loc binelui si exorcizand dorinta de a face rau. Totusi, acest cumul de vise, expectante si credinte, se surpa in fata profitorului. Sunt n ' oameni care isi construiesc planurile pe carca acestui sentiment, impartasit in doze nesemnificative, fara rusine, manjiti de un egoism emotional sinucigas. Acest "te iubesc" oferit, in momente potrivite sau hilare, este peceta edificatoare a unui nimic crud. Poarta o haina mincinoasa de cele mai multe ori si certitudinea care poate fi extrasa din aceste litere nu este decat una: Primeste si mergi mai departe . Un principiu elevat, pentru cei care se pot...

Adame! Unde ti-e coasta?  Un cult reinviat de negurile vidului, Paseste in ograda haului transformat, Cu coase si topoare inarmat, In mazga croit, de molii mancat, Dorind sa extermine Biblia terestrului. Mimand orgasmul fericirii libere, Conducatorul lor, maretul Adam, Ofera gratios, cu ochii sangerand, Urmasilor lui Avraam, sub stele moarte, Covorul spre nevertebrata eternitate... Din chinul folosului deplans de Univers, Omul, corvoada raului ignorant, rasare, In umbra celor nestiute, de minciuna roase, Cu mila-n pietre rumenite si rigid atins, Sa cerseasca indurare celor fara de Moarte. "-Voi, zambete false scoateti-va sufletul, Aruncati-l sub radacina zilelor apuse, Caci a venit valul detractor, uite secretul! In vie moarte inima o sa va piara, semne, Ce v-arata neintrerupta rautate, brutelor!!" Lent se construi muzeul viu al Apocalipsei, Peste cadavrele singuratatii impartasite, Iar Creatorul pironit in stupefactia milei, Accepta darul nefiint...

De vis, Craciunul  O vraja lina se croieste-n feericul Ajun, Alintand doar zambete si fericire alba, Iar oamenii cu drag si incantare asteapta, Nasterea Domnului in clinchet de zi sfanta. Sublimul se arata in fiecare fulg de nea, Ce intr-un bal ceresc, se indragostesc, De surasul crengilor de brad iar lumea, Cu ochii sufletului, atinge emotia de sub vasc. La marginea unui peron, copilul inimii, Asteapta trenul unui vis de mangaieri ursit, Si nu il sperie frigul, nu-l roade dorul, subit, Mirajul cetii dispare, lumina vietii apare. Craciunul se apropie, gandurile il parasesc, Desi drumul e lung si teama uneori coboara, Steaua divina il ocroteste caci spre acasa, Cu samburele bucuriei rade ratacitorul stramosesc. -Ferice fie-va inima, curajul sa va-aduca, Gandul iubirii pure, harta spre linistea implinita, Fara durerea suferintei si sub deliciul sunetului, Ce acum cu drag si angelic spune omului: "Domnul este printre voi, deschideti-va sufletele.." ...

Gradina demonilor orbi In coltul vrajilor apuse sta ura renascuta, Cu frica sumelor demente; diavolii canta,  Despre soborul suferintei, rece si fulguita, De durere sufocata in chinul umbrelor vii.  Un mic si intunecat adept al noptii, Paseste-n mazga Mortii-rasare si subit, Isi drege pulsul vocii urland pustiului,  Dezamagirea stransa de-a lungul vietii.  -De ce tu vid al cariei impulsiv-sobre, Sa vii azi, intr-o mocirla sufleteasca, Luandu-mi sangele din ochi, si-n lene, Lasand in loc, un put de vise inecate? O liniste, cu miros de rautate crunta, Suprima glasul vapaii de Iad regurgitata, Si intr-o clipa uitata, aprinde Focul-Abate, Dezvirginand altarul promisiunilor desarte. 

Roua unui zambet  Din bruma unei dimineti ce purta cu mandrie culoarea rosie a unor trandafiri vii, apare cu fala in suflet si voiosie in inima, un timid zambet. Avea un chip aparte, un rozaliu calator ii sublinia tenul tanar si un tremur fermecat ii clatina buzele sus, jos intr-un ritm rebel dar totodata extrem de ordonat. Leganat de Luna si mangaiat de chicoteliile stelelor nazdravane, el soptea Universului "Doamne de acum, vei voi sa ma aduci la sanul tau, as fi impacat cu teama, caci am iubit, iubesc cu drag, Erosul viu si fara de dusmani." Gradina Edenului singular, in doleante si pasiuni strigente, parea a fi un cumul de ani, peste copilul batranior dar fericit in corpusul etern.  -Ce zestre ai tu zambet clar? Si unde este a ta mult-prea alintata armata? Caci vin acum in umbra ta, cu divina lumina sa stiu si Eu ce am creat, sa stiu de fii Mei au spalat rusinea.. Ii vad atat de dezbracati, fugind in negura vietii, darul Meu suprem, fara ghidul sufletesc, fara placer...

Note, stari si 9 crime pasionale  "...de un fulg atinse, gandurile suprima zgomotul iar visul devine palpabil, reorientand textura noilor aspiratii. Ce frumos! Uite suprematia unui pas, langa supletea altuia, cum se imbina intr-un vals profund creionat de un povestitor divin, celest, vast superior simturilor umane. Afazic, debusolat intre impartialitatea unui flux complex de pasiuni si revirimentul unei franturi de calm, ma supun unui supliciu cutant, agresiv in visceralitate exterioara si  dezbinat in integritate interioara. Nisipul s-a miscat, cladirea a refuzat fundamentul meu si timid dar sigur odata cu trecerea zilelor, dunele au inghitit fiecare "pergament" desenat de mainile mintii unui visator irecuperabil. Coboara praful stelar deasupra unui amortit si sinucigas timp, fara perdeaua irationalului dezvoltat. M-am decis asupra celei mai jurate intruziuni in meditatia sufletului si am pornit cu dreptul intr-o noua cruciada cu dorintele ascunse. Unde sa fie regasi...

Pe zi ce trece  Privesc cu ochii inimii spre tine, Ce vad? Un lac feeric mostenit, Cu atata drag prin zambetul ursit, De mine.. Te imbratisez, timpul suspina, Se uita cu sfiala eterna catre noi, Doar stie, cum visele se-aduna, In jurul unui puls croit in doi.  Sarutul, catifeaua buzelor unite, Apare cu iz de miere intr-o secunda, Purtand dorul neintrerupt ce spune, "Lasati-ma sa va alint si maine."  De sub cascada emotiilor renascute, Iti multumesc, in toiul noptii instelate, Pentru darul de a fi tu ce mi-l oferi, In fiecare zi cand eu respir langa tine..

M a g i e   Orb, am fo st, de n-am vazut dulceata, Unui  sarut real cu gu st de  suflet cald. Vad, clar frumu setea din  seara,  In care nu m-ai alungat,  soare- smarald, Facandu-mi inima  sa bata iar... Mut, in tacerea unei moarte pa siuni, Mi-am julit in intuneric viata, Dar uite acum prin tine ceata,  A di sparut, lini stea apare,  sa  stii,  Zilnic, cu buzele unui drag iti voi,  multumi... Cat de  sublim e ste al tau,  sura s,  In perlele oceanului croit, o placere! Teama nu mi-e, precum un ingera s, Iti vad aura pul sand, imi dai putere,  Nu te voi dezamagi, voi fi al tau, zi.. ...dupa zi. Ne contopim intr-un  suflet  sub ele, Maicutele de stinului ce ne ocrote sc, De mazga celor fal si  si impuri, lina evadare! Te iau de mana, iti mangai inima,  sopte sc, Doar tie  secretul unui  sarut cere sc.  dulcele unor cap suni 

D emnitatea unui  sufl u Re spectam tacerea  si ale ei di stin se veleitati. Apreciem zilele a smutite in a scunzatori firave  si ale lor "delicii" trecatoare. Mangaiem momentele de  solitudine, chiar daca poarta peceta unui necaz  sau bucurie,  si mergem cu obloanele tra se in zidirea continua a vietii. Ne  scarbim cand vedem tinere ademenind  si iubindu- se cu barbati in surati, precum de altfel ne ingreto sam de lip sa de cre stini sm, one stitate, puritate emotionala in ace st tip uniune (deplorabil). Ne minunam cand vedem ca inima incepe  sa bata,  sa  schiteze ge sturi de amabilitate. Ne a steptam ca oamenii  sa fie darnici,  sa fie cu grija  si compa siunea in  suflet de fiecare data cand interactionam,  socializam. Obo sim cand  suntem dezamagiti  si ne intri stam cand avem anumite a steptari, iar ele  sunt pla sate doar intr-o gara fara trenuri, fara pa sageri, fara bilete. Totu si...

Covorul suferintei Cu Timpul nu m ă cert, dar simplu ii cuget moartea, Obositor vine tic-tac fo ş nind zilnic noi lacrimi din viata, Ce nu le vreau, in plaiul min ţ ii mele ve ş nic tulburate, Mort, s ă renasc in lini ş te cu un sobor de r ă murele. Incertitudini m ă cuprind, aerul rece imi dezmiard ă suflul, Cu ochii inl ă crima ţ i cad in genunchi ş i-mi v ă d destinul, Neantul, tribul ȃ nd in dep ă rtare, m-arunc ă in cu ş ca ve ş niciei, F ă r de sc ă pare mi-amintesc de solul ce i ş i cheam ă  Fiul. Un frig s ă m ă cuprind ă , cu sim ţ urile amor ţ ite, v ă d, Falnicul trist mi-atinge inima desimul ȃ nd teroarea, De coasa celui ce r ȃ dea, pl ȃ ngea, din corpul derizoriu cad, In lini ş tea cortinei cu mincinoasa groaz ă m ȃ njind oroarea. Se str ȃ ng, privesc ş i pl ȃ ng l ȃ ng ă morm ȃ ntul gol, Eu stau ş i v ă d perfiditatea prezentei ce-n deriv ă , Ii omenesc treptat pe ace ş ti demoni incin ş i de Sol, Domni ţ a negr...

Note,  stari  si Iadul Joi  sau in fiecare zi , 7 decembrie  "... Cuvintele, uneori  sunt in suficiente, oricat de atent ar fi ele cule se din buchetul emotiv al inimii. Actiunile poarta  si ele peceta imuabila a tacerii. Gandurile  se pierd  si ele unele de altele la sand loc unei apa satoare  senzatii de neimplinire. Drumurile ce candva aduceau un licar de calm iau forma unor balauri ne satuli care mu sca  si mu sca fara ru sine. Vi sele, de fapt mai bine zi s co smaruri recurente,  su spina  si ele caci vremea cand puteau re spira cu u surinta  sub patronajul  somnului liber de con stiinta,  s-a du s, omorata de greutatiile  sufocante ale  sufletului. Fara refugiu, unde  sa fie locul ultimei farame de om? Poate fi el pla sat intr-o grota adanca, unde haurile cele mai intunecate mentin orgii carnale fara nici o retinere? Tind  sa inclin  spre deta sarea  suprema,  spre ne...