Note, stari si o calatorie

Note, stari si o calatorie

I. Zi de marti

"...Ce inaltator poate fi un drum, cu ale sale ore contemplative si ale sale vise. Un tren, un scaun nu prea confortabil dar viziunea asupra interiorului atat de bine conturata, drept companie incat pentru multe momente am stiut cu certitudine ca inima este singura dovada irefutabila a fericirii. Geneza unei stari de bine... mi-a fost insuflata cu tandrete de o voce, de un puls, de un simplu "Buna". Pornind cu incredere intr-un spectacol ludic, cu lumini magnifice si personaje atent croite de viata, simt cum pulsul creste, vad cum ma pierd dar in acelasi timp regasesc fiecare frantura din mine. Un "superb" fara egal, temelia de la care as dori sa construiesc o viitoare mangaiere. Greu? Poate, dar fragezimea inimii si muzica ei imi dau incredere. De ce? Apoi cum sa nu zambesc cand din gratia divinitatii am avut norocul de a fi intampinat de o adiere lumeasca, atat de draga la atingere, atat de dulce la gust, atat de familiara sufletului meu incat cateodata stiu caci simt... Are sens? Cred, cu certitudine, ca multi stiu despre ce vorbesc. Pot spune ca din batalia cu somnul am fost intampinat cu bratele deschise si cu un mare zambet, de secretul unei revelatii. As putea creiona in mii de litere subtilitatiile caldurii ce am simtit-o dar ar insemna sa parasesc corabia lumeasca pentru un voiaj continuu intr-o Narnie invaluita de dragoste. 
Mi-a fost dor si mi-a fost teama iar din aceste doua sentimente, din a lor simbioza, am inteles ca viata e darnica. Dorul de un sarut, de o imbratisare sau de o simpla tinere de mana infierbanta sangele si trezeste spiritul. Cum de altfel este cat se poate de normal, doar vorbim despre mana dreapta a iubirii, strajerul fara somn al afectiunii. M-am bucurat cu naturaletea unui copil mic cand am inceput sa-i simt fiorul. M-am cuibarit cu usurinta in scaun, invelit cu geaca (pff, se oprise caldura, in Intercity..na, only in Romania) si am inceput sa vorbesc cu el. Am inceput cu un zambet, urmat de un altul si de inca pe atatea, rivalizand minutele ce treceau comod pe langa conversatie. Vorbeam si priveam cu placere spre oamenii din jur care imi cantareau fiecare emanatie a virtosului expozeu de ganduri, sentimente, emotii. Ma simteam ca un naufragiat, intr-o lume nesigura dar mult mai ospitaliera decat cea din care venisem, era ca si cum "acasa" devenise inima. Totusi, din mirajul calatoriei in sine, m-am si pierdut in veridicitate, acel impuls de a pune gardian in dezordinea mintii. Tind sa cred ca poate era mai bine daca jumatatea de adevar, tinuta ascunsa in cufarul sufletului ramanea acolo, sau poate ca constructia in sine devine mai solida cand "cimentul" imbina atat mangaieri dar si un adevar placut (omis din drag). O experienta unica in ceea ce inseamna virtutiile legitime si nelegitime ale dragostei...
Pomenisem ceva si despre teama, recitind randurile anterioare si inchid pentru cateva momente ochii pentru a strange un pic de curaj pentru a descrie aceasta stare. A venit draga de ea, intr-o clipa imbracata in suparare si neintelegere. M-am simtit atat de mic, cand giganta emotie a venit tunand cu a ei furie peste fericirea ce o resimteam, incat nu mai vedeam claritatea din spatele zambetelor de care ma bucurasem precedent. In acel moment ma pierdusem, eram iar praful vietii dar constientizam ca fiind atat de usor puteam gasi pulsul de care duceam lipsa. O "calimara" a inimii ma condusese in lumea lui James si Emma, apoi telefonul imi adusese corespondentii lor in realitate. Ce sinergie, o vasta teama aparuse, un val imens de caldura dar spre final de frig.. Ma intrebam atunci "de ce"... totul trebuie sa poarte pecetea complicatiilor cand lucrurile sunt atat de simple, mai ales ca sunt alintate de o poveste frumoasa, trainica, reala. Nu urmaresc firul de argint al comorii de la radacina curcubeului, nu..vreau sa ating suprafata atent slefuita de iubire, una sincera si puternica, fara suferinta, fara minciuni, bazata pe incredere si gratie emotionala. Ratiunea din irationalitatea celui mai rational sentiment, devine pulsul de care tu ai nevoie iar noi il avem deja... Patima dintr-o seara linistita dar in acelasi timp incerta.

J&E

Dialog II 
- M-ai suparat cu vorbe amare...
- Dar am crezut ca stii, unde inima doarme...
- In coltul tainuit al fricii, poti spune..
- Tu stii? ma doare..
- Ce?
- Ca te-am ranit, ca am nascut o suparare..
- Cum a venit, va trece, asculta timpul..
- De as putea ceva sa fac, tu spune.mi...
- Deschide.ti inima, vorbeste.mi in graiul iubirii...
- In soapte zilnic te iubesc, doar stii..
- Arata.mi cat de mult si mai ales, de ce..
- O scumpa mea domnita, cum de ce?...
- Da, as vrea sa simt o mangaiere..
- In zi sau noapte as fi acolo...
- Unde?...
- In inima ta, cu o imbratisare...
- Inchid ochii, te simt aproape..
- Aici sunt, mereu, mereu, mereu, doar langa tine..