Genesis

Genesis

"...Lumina vietii m-a orbit gradual cand inocenta a devenit o amintire si realitatea mama protectoare. Grandiosul soc inspirat prin gura neobrazata a sufletului in interiorul nobilitatii spiritului, desprindea fragmente din ceea ce candva gandeam si azi am uitat cu o ingrijoratoare usurinta. Umilinta resimtita cand secundele s-au trezit si au determinat minutele sa constientizeze naivitatea recent dezvaluita, impune noi standarde, cu fiecare puls complet si indescifrabil al inimii. Imbracat in corida soaptelor impartasite cu umbra mangaierilor jucause, ies cu determinare afara si cu un zambet croit atent de sub directa obladuire viselor inchid usa credintei false. Pasind cu incredere pe suprafata tactila a iubirii, ma sufoc in ochii afectiunii ce se naste si incearca sa supravietuiasca in conditiile vitrege ale malitiozitatii umane. Un involuntar spectator la baletul superficial, necultivat al serilor ce se succed fara nici o finalitate, incep sa numar miile de satisfactii efemere. Eu, micul pelerin dinspre taramul alintului, vad cum gratiile Raiului se rup, lasandu-mi loc pentru a intra cu comoditate in transcendentalul interzis etern. Cu obrajii imbujorati, cu mintea zburdand de fericire contemplativa refuz sa incalc legile evolutiei terestre si cu placere divina fug spre locul unde inima a stat privind cu drag doi ochi mici si atat de dragi. Copoul se ridica precum un falnic strajer de-a lungul orizontului asaltat de razele inoportune ale Lunii iar eu mirosind a toamna multicolora in crez, maresc pasul. 

Ascunsa in firavul covor de frunze ale unui artar falnic, banca celor frumoase ore, reflecta in privirea mea entuziasmul unui scolar care cu drag se vede in fata primei zi de scoala. Atentia este impartasita intre interiorizarea entuziasmului de a simti pasiunea clipelor trecute si prezentul devenit mostra a compasiunii care imi formeaza suflul. Merg cu gandul infuriat pe o panza de paianjan care intrase prin efractie peste fata, in par si vai cat de greu reusesc sa o arunc.  Reusesc intr-un final sa-mi normalizez conditia de fiinta umana si cu greutatea unui mosneag senil dar lucid indeajuns de mult, cu pasi mici micsorez distanta intre mine si bancuta. Ajung in dreptul ei, inchizand cu repeziciune felinarul constiintei si ma asez cu un mare of in inima jos, pe lemnul gros dar atat de familiar si placut sufletului meu. Imi strang capul in mainile usor reci, inchizand ochii si gandindu-ma ca poate greselile vor deveni stindardul revelatiilor emergente iar desi trupul se va plia relativ rapid la noile conditii, sufletul presimt ca ma va bantui cu perfiditate, nemultumit de calitatea decizilor trecute. Manjit de o dilema crescuta artificial, eterna afinitate pentru lunile apuse analele inimii, imi reformez spiritul in timp ce zilele bune imi mangaie chipul cu tandretea unei mame ce-si alinta noul nascut. Nimeni nu trece, linistea este singura mea companie insa stiu...un lucru evident, voi astepta cel de-al doilea proprietar pana cand faclia inimii se va stinge sau renasterea emotionala in praful de pe picioare ma va aduce in pragul imploziei totale... Oare ce urmeaza?..."


Iubirea in bule de aer tomnatice 


Jonglam in fiecare zi cu sentimentele, fie ale noastre cand ne permite constiinta dar mai ales cu ale celorlalti. Cand incepem jocul emotiilor cu ceilalti totul este permis caci noi nu vom avea de suferit ci persoanele respective prin oferirea unor sperante, iluzii refribrilate sau vorbe dulci aruncate in vant. Oare sa cad si eu prada ideii ca iubirea nu exista deoarece oamenii sunt rai, egoisti si incapabili de afectiune, grija si compasiune pentru altcineva inafara de ei? Nu. NU! Cum as putea sa fac acest lucru cand stiu ca nu exista in aceasta lume o mostenire mai frumoasa lasata de Dumnezeu, noua, celor mici decat iubirea... Un sentiment sortit indeplinirii sufletului prin imbratisarea puternica a perechii sale, fara alura unui machiavelic plan. Multi tineri, in ziua de azi, nu mai considera femeia drept frumoasa, ci "bunaciune"...si uite, asa, ei o trateaza precum o bucata de carne mai mult decat ieftina. Niciodata nu am facut greseala de a nu spune domnitei cu care am impartasit un sarut sau mai mult ca nu este frumoasa. Nu este un lucru banal deoarece este totalitatea sufletului transpus in exteriorul trupului..evident excludem tonele de "machiaj" (minciuni) sau instinctele superficiale de a crea ceva fals, altceva decat fata ce este cu adevarat. Cred, in acest sentiment si sper ca curajul meu sa fie suficient pentru mangaierea pe care o astept si o voi astepta rivalizand rugina vremii... Ne minunam si intr-un zambet riscam deoarece poate mai tarziu, vom regreta ca nu am acordat o sansa, acolo, unde inima dorea sa ajunga dar mintea se temea sa o lase. Trebuie sa fim curajosi...

Hold me tight...