Un poem uitat


Cum de...

Cum de, pe aripile vulturilor de Răsărit,
Nu vezi o iubire pulsānd a fericire?
Cum de, din valsul amintirilor reintinerite,
Nu simţi tortura unui suflet asuprit?

Cum de, pe gheaţa indiferenţei păşeşti,
Nu auzi strigătul deţinutului deprimat?
Cum de, din intunericul ochilor tăi,
Nu inţelegi misterul visătorului curat?

Cum de, pe tărāmul fertil incerci să uiţi
Māngāierea dulce a unui sărut cărunt?
Cum de, din vacarmul brutal de bufonic
Al celorlalţi, tu ai putea cu placere să „fugi”?

Cum de, creşte-n tine Antartica inimii,
Nu-ţi mai aduci aminte de focul iubirii?
Cum de, zāmbeşti şi rāzi, zi de zi,
Nu ai milă de ce ai lăsat in spate cānd,
Cu răutate ai plecat undeva-n zări departe?

just a poem



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO