Timpul


Timpul

E trist dar adevarat,
Simplu si complicat,
Cand printre ramuri
De artar si fag uitat,
Cu iubirea m-am aliat.

E usor de adunat,
Franturile unui suflet uzat,
Si pe langa chinuri dezmembrate,
Sa cari in eternul spate,
Crucea celui dintai Imparat.

E timpul pentru mancat,
Ore si secunde dezorientate,
Doar inima-i camp de batalie
Atemporala intre suflet si minte!

E singura vie optiune,
Neatinsa de preacurvie,
Iubire nascuta-n iubire;
Si de-o fi sa vii cu mine,
Pentru vesnicie iti promit,
Ca tot ce candva ne-a unit,
Te va bucura zi de zi,
Pana cand viata ma va parasi.


Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a