Necropola durerii
Necropola
durerii
“Campurile mortii” mi-au
dezbinat mintea intre constientizarea faptului ca sunt om, fiinta capabila de a
transmite si opera in spectrul Binelui si latura animalica, primordial
salbatica, a carei forta distrugatoare poate fi dezlantuita in orice moment. Am
fost luminat de un documentar despre genocidurile facute de-a lungul istoriei
de om si implicit am inceput sa ma gandesc, punandu-ma in pielea calaului dar
si a victimei, la intensitatea violentei, de care cel ce se afla in varful
lantului trofic, da dovada in varii momente. Este incredibil de greu sa traduci
abominabilele crime facute de armata guatemaleza asupra populatiei Maya cand
200.000 dintre ei au fost vanati si omorati cu brutalitate, avand in piept
motto-ul “ca sa omori toti pesti trebuie sa seci iazul” (cel care s-a aflat la
conducerea armatei, gen Rios Montt se afla in libertate chiar este membru in
Parlamentul din Guatemala) sau genocidul armean, cel din Rwanda sau cel orghestrat
de Pol Pot cu ai sai Khmeri rosii. Umanitatea a demonstrat cu varf si indesat
ca este capabila de “overkill”, loc in care “am urmat ordinele” nu mai are
rezonanta sau fundament. Exista un punct in care coarda decentei ce apartine
unui om normal este atins, acolo unde devine infricosator sa omori o alta
fiinta neinmarmata, nevinovata si slabita moral, sufleteste si fizic. Se pare
ca omul este atras de acest abandon temporar al compasiunii catre semeni si
unde afundarea in tainele violentei si punerea in practica a mortii brute
devine singurul tel.
Exodul agoniei perpetue si
violul sufletului pare a fi mai real decat propriul sange ratacindu-se prin corpul
subred si vulnerabil. Marturia istoriei este de nestramutat iar istoria
dictatorilor demonstreaza de ce democratia, in forma neslefuita, reprezinta cea
mai buna forma de guvernare a unui stat. Desi uneori este dificil sa privim in
urma fara a ne intreba unde era Dumnezeu cand milioane de oameni mureau de
foame, impuscati, ingropati de vii sau decapitati prin padurile Guatemalei,
prin furia camerelor de gazare ale Auschwitz-ului, crengilor insangerate de la
Katin, gulagul specific rusesc sau eviscerarea tribului Tutsi de catre Hutu sau
progromurile evreiesti duse la capat de armata romana a maresalului Antonescu,
trecutul nu trebuie uitat. Asemenea momente negre ale omului trebuie sa aibe un
loc privilegiat in memoria colectiva ca viitoare circumstante ce pot da nastere
unor noi acte de barbarie submedievala, sa fie evitate. Genocidul nu este un
eveniment spontan, parcurge anumite trepte si poate fi impiedicat in timp util
cu fie diplomatie or forta armata impotriva celor ce-l orghestreaza.
Va recomand pentru a intelege acest fenomen filmul “City
of Life and Death” si mai ales documentarul “Genocide: Worse than war” care
poate fi gasit pe youtube.com.
 |
| Recover lost time |
