EGO

EGO

Regasirea-n ganduri simple,
Marcheaza inceputul vietii,
Iar ratacirea-n injustul sine,
Hraneste sufletul cu suferinte.

Unde-ti vei samanta zilele,
Copil al dorintelor depline,
Te vei scalda-n nisipuri aspre,
Sub Soarele frant de rusine.

Pe drumul stelelor arse de batjocura,

O zi far’ de sperante, trista si indurerata,

Deschide studiul fericelor coincidente,

Si-al razbunarii crud indiferente.

Acolo unde pasesc mortii necunoscuti,

In aburii bronzului de aur rumenit,

Cu armele nebunului preaomenit,

Se duse viata cu ochii adanc inchisi,

Si sufletul de putrefactie viu atins.

Dar fie nobile legaturi mucegaite,

In corpul delirului agonizant al lor,

Si far de pulsul inimii, un impozant cor,

Canta printre stelele sangerande,

Despre suicidul mortii nepasatoare. 

Dialog apus

Sufletul tace,

Inima moare,

Si brute animale,

Sunt urate,

Noapte de noapte.

Blestem in seara isteriei,

Rugina scarbelor uzate,

Si insutit pana-n vecie,

Sa se intoarca cu o durere,

Fara de margini, divina

Si eterna (pustiul apare).